Poezie: Aiurea

Un vis nauc, putin cam fad,
Mi-a intors aripile-n zbor,
Un nor zambea vazand cum cad
Iar eu vedeam cum mor.

Cazut-am jos, m-am ridicat
Si mi-a trecut fiorul.
Era doar vis, s-a terminat,
A disparut si norul...

Parerea mea: Munca

E clar: Munca nu-i de mine! Cui ii place, poa' s-o aiba!
Acum imi petrec timpul dintre concedii intr-o agentie media. Greu cuvant "media" asta. Face dintr-un SRL ditamai institutia. Iti da impresia ca poti sta la masa cu cei mari, ca poti interactiona cu ei dar intelegi rapid ca ai fost trimis in camera ta din clipa in care ai fost vazut.
Orice job, mai putin cele de creatie, ma plictisesc ingrozitor. Aici, de exemplu, aceleasi lucruri pe care le fac zilnic - telefoane, mailuri, intalniri - ajung sa-mi rutineze pana si timpul liber. Munca imi controleaza si-mi conditioneaza timpul meu. Am ajuns sa traiesc numai in functie de ea si drumul asta nu-mi place.
Revenind la general, nu pot munci, indiferent de serviciul pe care il am. Serviciul perfect ar trebui sa-ti dea ocazia sa faci altceva in fiecare zi sau, mai bine, sa te lase sa faci ce vrei tu. Putin probabil sa-l gasesc in viata asta...
Concluzia este urmatoarea: Ma chinuiesc de vreo 5-6 ani sa invat ce inseamna munca. Degeaba! Sunt un lenes incurabil si nu cred sa-mi mai revin, asta e sigur!

Gand

"God give me work, till my life shall end
And life, till my work is done."

Epitaph of Winifred Holtby

Extravaganta

Taica-meu nu m-a inteles niciodata. Si totusi, nu-l credeam capabil sa ia o asemenea decizie in ceea ce ma priveste...
M-a prins odata latrand la luna... Daca pentru mine era doar o incercare de testare a limitelor, de sondare a necunoscutului, de emancipare, pentru el era o simpla dovada de nebunie. N-a spus nimic atunci. A preferat sa ma priveasca in tacere.
Tot in tacere, a doua zi, m-a internat la nebuni. Acolo, am suferit o perioada, incercand sa ma descopar sau sa uit de mine...
In orice caz, acum sunt bine. Cel putin asa spune tata...
Miaaaaauuu!

Parerea mea: Nebunia

Cateodata ii invidiez pe nebuni... Cata libertate! Cat de usor navigheaza ei prin lumile lor pline de fantezie, lumi la care noi, ceilalti, nu avem acces. Cat de curiosi suntem cand vine vorba de ei... Cat de des ne intrebam ce-o fi in capul lor... Ii studiem, ii intoarcem pe toate partile... Ii invidiem?
Exista o atractie fata de acesti oameni concretizata la nivel subconstient. De ce? E oare nebunia o stare care ne lipseste? Un deziderat?
Multi oameni innebunesc, putini isi mai revin... N-ar putea acest lucru reprezenta dovada clara a faptului ca nebunia este o forma de evolutie? Nu stiu. Dar stiu sigur ca, fara putina nebunie, ne-am plictisi de moarte...

Ganduri

"I don't suffer from insanity. I enjoy every minute of it."

Unknown


"The statistics on sanity are that one out of every four Americans is suffering from some form of mental illness. Think of your three best friends. If they're okay, then it's you."

Rita Mae Brown


"I suppose it is much more comfortable to be mad and know it, than to be sane and have one's doubts."

G.B. Burgin

Poezie: As zbura

Iar am uitat ca-s om
Si am zburat...
Am dat din aripi larg
Dar am picat.

Nu pot trai aici,
Nu vreau pamant
Dar nu stiu ce sa fac,
Ca asta sunt.

Oricat m-as chinui,
Nu am ce face...
Stau pe pamant, sunt om
Dar nu imi place!

Demonstratie

Om fi singuri in univers? Or mai fi si altii?
Trebuia sa incep altfel... Universul asta o fi real? Mi-e greu sa cred! Atata timp cat nu-i stiu limitele, n-am nici cea mai mica dovada.
Dar sa presupunem ca este. Si daca tot am inceput sa coboram pe panta asta abrupta, sa continuam. Sa presupunem ca nu suntem singuri. Ca mai exista cineva pe care, intr-un final, il vom intalni.
Daca sunt entitati inferioare, slabe sanse. Daca sunt superiori, poate ne vor gasi ei pe noi. Iar natura lor? Mi-e greu sa-mi imaginez... Poate sunt rai, poate sunt buni. Poate sunt indiferenti.

Daca ne-ar strivi asa in joaca, i-am condamna? Atata timp cat sunt superiori, nu cred... Atata timp cat pot, e dreptul lor...

Parca aud un tribunal dand verdictul: "Voi oamenii sunteti inferiori, drept urmare meritati moartea!" Ce argument sa mai aduci?
Invinuim lei pentru ca mananca zebre? Sau, in alta ordine de idei, cate furnici oi fi calcat la viata mea fara sa-mi mai cer scuze...

Gand

"Some people worry that artificial intelligence will make us feel inferior, but then, anybody in his right mind should have an inferiority complex every time he looks at a flower."

Alan C. Kay

Poezie: Din plictiseala

M-am plictisit de rolul meu...
Nu stiu de ce, nici nu era prea greu.
Si totusi, un actor din scena iese,
Urmand s-apara si in alte piese.

Acum imi pun o singura-ntrebare:
Cum am sa fac si unde ma duc oare?
Ca de pornit eu as porni acum,
Dar unde voi ajunge, pe ce drum?

Nu vreau decat sa urc inca o treapta
Spre infinitul care ma asteapta.
Ar fi frumos ca viata sa-mi ajunga
Dar, din pacate, nu-i atat de lunga.

3 iubiri sacre

Cele 3 mari iubiri ale mele: MUZICA, IMAGINEA si CUVANTUL.
Daca ar fi sa aleg o ordine, probabil, pe primul loc ar sta...

1. MUZICA: O respect atat de mult incat nici nu ma incumet sa o fac. Ce ar insemna sa ma apuc si de cantat? De fapt, adevarul este ca inca sper sa ajung DJ. Ideea, in sine, nu e aceea de a face muzica, ci de a imparti cu altcineva o anumita pasiune care aici este reprezentata de sunet. Una din cele mai puternice fantezii ale mele ar prinde viata daca as reusi sa strang toti cunoscutii intr-un loc si sa-i fortez sa asculte, doua - trei zile continuu, muzica mea preferata.

2. IMAGINEA: Suficient de decriptiva pentru a nu a mai avea nevoie de sunet sau cuvant. Am mai vorbit despre ea asa ca ma abtin sa continui aici. Cel mai bine o pot face pe celelalte blog-uri ale mele.

3. CUVANTUL: Probabil lucrul de care am fost tot timpul dependent si care mi-a mancat cea mai mare parte din viata si, totodata, singurul prin care concep a ma realiza. Poate si pentru ca muzician, fotograf sau pictor nu voi ajunge niciodata. I-am alocat cea mai mare perioada a vietii mele fie citind, fie scriind, fie vorbind, fie ascultand. Si cred ca asa va ramane mereu...

Sunt anumite momente cand fiecare dintre lucrurile de mai sus reprezinta TOTUL. Cateodata uit de muzica, de imagine sau de cuvinte. Dar niciodata de toate in acelasi timp si niciodata permanent.

Gand

"If the doctor told me I had six minutes to live, I'd type a little faster."

Isaac Asimov

Poezie: Poveste

Povestea iar a luat sfarsit
Si trist, ma-ndrept catre iesire,
Cortina cade ca-ntr-un rit
Pagan... E ultima oprire.

Acum astept, nu am ce face...
Ma-ntreb de va mai scrie oare,
Povestitorul care-mi place,
O continuare...

Vacanta

Ma simt obosit. Atat de obosit incat, uneori, ajung sa uit ca mai exist. Ajung sa uit de mine dar si de lumea care ma inconjoara.
Nu e vorba de nepasare. E doar putina resemnare. Am nevoie de odihna pentru ca mi-e din ce in ce mai greu sa ma concentrez pe mai multe planuri. Ma enerveaza ca nu le pot face pe toate in acelasi timp si la intensitate maxima.
Am obosit sa-mi impart ziua intre munca si somn. Vreau sa am timp sa lenevesc, sa ies cu prietenii fara sa fiu presat de ora tarzie, sa joc baschet, sa citesc...
Vreau sa am grija mai mult de lucrurile la care tin. Si nu numai de lucruri... Vreau sa acord mai multa atentie celor pe care ii iubesc... Si, implicit, mie...

Gand

"All men should strive
to learn before they die
what they are running from, and to, and why."

James Thurber

Parerea mea: Imaginea

Sunt momente in viata pe care ai dori sa le pastrezi cu orice pret. Fractiuni de secunda construite perfect dispar din memorie odata cu trecerea timpului. Ochiul le surprinde dar, de multe ori, mana e prea lenta pentru a le captura intr-o fotografie, intr-un desen sau intr-un film.

Sunt obsedat de imagine. Asta e clar. Drept urmare, mi-am mai facut un blog: http://visual-me.blogspot.com. Am vrut sa delimitez fotografiile facute de mine (http://pozele-mele.blogspot.com) de imaginile pe care le editez cu Photoshop, Photopaint sau alte programe de acest gen.

Iubesc imaginea pentru ca o imagine, surprinsa intr-un anumit loc si intr-un anumit moment in timp poate sa fie perfecta...

Gand

"Don't expect anything original from an echo."

Unknown

Inca o zi...

Frigul m-a facut atent. Se innoptase! Prima concluzie: A mai trecut o zi!
Am injurat din nou timpul ca-mi induce uitare si i-am multumit printr-o plecaciune pentru ca ma scapa de chinuri. Adica pentru acelasi lucru.
M-am ridicat sa plec dar nu stabilisem inca tinta asa ca am preferat sa mai stau putin. Ce placut e sa stai. Nimic nu te impinge din spate, nimic nu te cheama din fata. Cand nu exista cauza, cand nu apare feed-back. Cand nu exista destin.
Ca, daca ar exista…
Determinism. 1. A mai trecut o zi! => 2. Mi-e mila… de mine!
Destin. 1. A mai trecut o zi! => 2. Va mai trece una!

Parerea mea: Mila

Simt mila pentru anumiti oameni. Acolo unde apare neputinta, mila este sincera si durerea reala. Existentele patetice, in schimb, unde forta este investita numai in lupte marunte (prin mijloacele de transport in comun, la cozi, in fabrica, la o bere in fata blocului), imi produc o mila vecina cu scarba.
Sunt ingrozitor de multi oameni care traiesc din inertia impusa de un anumit sistem, ai carui creatori si sclavi, in acelasi timp, sunt. Priviri plecate fara urma de lumina, afundate in adancul gri cotidian care nu ofera nici o solutie, nici o sansa, nici o speranta.
Mi-e mila de acei oameni care dupa o investitie minora dar constanta in propria lor viata observa intr-un final ca nu mai au nimic. Ca banca a dat faliment si tot ce le ramane e sa mearga la mitinguri in Piata Victoriei. Mi-e mila de acei oameni care nu pot merge pentru ca nu au picioare dar nu simt decat ura pentru aceia care intarzie voit. Simt compasiune pentru cei care isi asuma o existenta dar nu si pentru aceia care incearca sa o propage in viitor fara a construi o fundatie. “Voi trai maine!” sunt doar cuvinte care prelungesc suferinta. Daca poti trai acum, de ce sa mai amani? Pregatim viata dar nu o traim efectiv. Si atunci, cum sa nu simt mila?

Mila. Despre asta am vorbit azi. Unii ar putea spune ca am descris aroganta. Oricum, credintele mele nu trebuiesc impartasite. Ele nu reprezinta referinte obligatorii pentru o existenta decenta. Sunt doar asa, ca sa fie…

Gand

"Better to write for yourself and have no public, than to write for the public and have no self."

Cyril Connolly