Prima data cand l-am vazut pe Mos Craciun cred ca eram prea mic pentru a-l intelege. Am inceput sa-l descopar apoi cate putin cu fiecare an care trecea pana cand, pe la varsta de 12-13 ani, i-am inteles cu adevarat menirea.
Mosul acesta atat de comercializat de unii dintre noi este numai un exemplu de bunatate dusa la maxim, care ne aduce aminte la fiecare sfarsit de an ca suntem oameni. Acum e momentul perfect pentru a oferi si noi ceva celorlalti, atat cat putem (si putem mai mult), fie ca e vorba despre o bucata de paine unui om care sufera de foame, fie ca e vorba de dragoste.
Sunt trist gandindu-ma ca pentru multi sarbatorile vor trece fara nici cea mai mica bucurie. Sunt oameni cu probleme care nu mai au puterea de a se bucura cum ne bucuram noi ceilalti, care nu mai sunt in stare sa lupte si pentru care viata nu mai are rost iar, pe de alta parte, sunt oameni ca noi care au posibilitatea de a schimba ceva, ca de pilda o lacrima intr-un zambet.
Chiar am inteles ca am aceasta putere de a renunta odata la distractie pentru a ajuta un om napastuit. Cu banii cheltuiti intr-o seara cu prietenii mei pot foarte usor sa mai indulcesc chinul unui om amarat, fie si pentru un moment atat de scurt cum este Craciunul.
Fiecare dintre noi are posibilitatea asta si, daca am trece putin peste acea parere de rau pe care o afisam plastic de fiecare data cand vedem de la distanta necazurile altuia, am putea face ceva. EFECTIV!
In acest fel l-am putea sprijini si noi putin pe Mosul acesta atat de comercializat de unii...
Mosul acesta atat de comercializat de unii dintre noi este numai un exemplu de bunatate dusa la maxim, care ne aduce aminte la fiecare sfarsit de an ca suntem oameni. Acum e momentul perfect pentru a oferi si noi ceva celorlalti, atat cat putem (si putem mai mult), fie ca e vorba despre o bucata de paine unui om care sufera de foame, fie ca e vorba de dragoste.
Sunt trist gandindu-ma ca pentru multi sarbatorile vor trece fara nici cea mai mica bucurie. Sunt oameni cu probleme care nu mai au puterea de a se bucura cum ne bucuram noi ceilalti, care nu mai sunt in stare sa lupte si pentru care viata nu mai are rost iar, pe de alta parte, sunt oameni ca noi care au posibilitatea de a schimba ceva, ca de pilda o lacrima intr-un zambet.
Chiar am inteles ca am aceasta putere de a renunta odata la distractie pentru a ajuta un om napastuit. Cu banii cheltuiti intr-o seara cu prietenii mei pot foarte usor sa mai indulcesc chinul unui om amarat, fie si pentru un moment atat de scurt cum este Craciunul.
Fiecare dintre noi are posibilitatea asta si, daca am trece putin peste acea parere de rau pe care o afisam plastic de fiecare data cand vedem de la distanta necazurile altuia, am putea face ceva. EFECTIV!
In acest fel l-am putea sprijini si noi putin pe Mosul acesta atat de comercializat de unii...
