Poezie: Efemer

Cand, noaptea, cerul ma apasa,
Iar greutatea lui ma-nclina,
Cand plasa gandului e deasa,
Ma-ntreb: Nu am si eu o vina?

Cand zorii zilei stau la panda,
Si pace nu-mi gasesc nicicum,
Cand sufletul in piept mi-abunda,
Ma-ntreb: Nu am si eu un drum?

Ma zvarcolesc... privesc afara...
Iar calmul timpului lejer
Imi da tarcoale, ma-nconjoara,
Doamne, cat sunt de efemer...

Parerea mea: Ingerii

Ingerii apar, pe negandite, din cer sau din noi insine. Si atunci cand apar ne aduc aminte ca mai exista si Rai… Ca o alternativa.
Am si eu un inger. Ma insoteste mereu dar isi schimba des forma… Prima data l-am vazut inchipuind un cersetor in haine gri. Cand m-am apropiat de el am observat ca era plin de lacrimi si de rani. L-am luat in brate si am simtit cum tremura. Nu stia ca e ingerul meu si era putin speriat.
A doua oara, imi aduc aminte, l-am vazut zburand dar nu i-am distins prea bine forma. Era ca o vapaie care plutea undeva la linia orizontului. L-am strigat de nenumarate ori dar nu mi-a raspuns. Pana cand s-a pierdut in astfintit…
Ultima oara m-am trezit cu el tinandu-ma de mana. Nu stiu de unde aparuse. Se uita in toate partile cu teama, de parca pamantul sta sa crape. L-am strans la randul meu de mana, incercand sa-l linistesc… Dar n-a fost chip. Cand m-am trezit, a fost de negasit…
De atunci l-am mai vazut numai cate o clipa, din cand in cand, ca o inchipuire care se dizolva incet in amintire… Si am fost trist o vreme…
Dar nu mai sunt. Parca il vad ca vine…

Gand

"We are each of us angels with only one wing, and we can only fly by embracing one another."

Luciano de Crescenzo