Poezie: Din nou

Mai fac doi pasi, mai stau pe loc,
Inevitabil, iar incerc sa zbor...
Nu am astampar chiar deloc
Si tot am sa incerc pana-am sa mor!

Necrologul unui porumbel

Am vazut azi un porumbel mort. Statea pe asfalt cu aripile intinse parca intr-un ultim zbor, cu capul intr-o parte, privind cu ochisorii lui mici spre noapte. Penele din jurul gatului erau impodobite de o stralucire verzuie iar cele de pe aripi luceau albastru.
Cateva picaturi de sange de pe aripa stanga m-au facut sa cred ca o masina, in fuga ei pragmatica, trecuse indiferenta peste el...
Sangele era de un rosu ireal care m-a tulburat dar, in acelasi timp, m-a fascinat de parca acele picaturi nu erau decat o expresie plastica a vietii care parasise de curand corpul acela atat de plapand.
Am incercat sa-i fac o poza dar mana imi tremura prea rau si nu am reusit. Probabil ca, daca as fi facut-o, n-as fi putut oricum sa o privesc vreodata...
Si totusi, imaginea era perfecta: natura moarta cu un porumbel, zugravita in culori care iti taiau, literalmente, rasuflarea. Nu-mi puteam lua ochii de la acest tablou morbid si nu gaseam, oricat as fi incercat, puterea de a trece mai departe. Am ramas cateva momente, privind la acel simbol al libertatii, invins acum atat de usor...
Imaginea porumbelului mort m-a facut un om mai bun azi. A trezit in mine mila si compasiune pentru tot ce e viu in jur si, pentru asta, ii sunt profund recunoscator.
Chiar daca nu am folosit aparatul, fotografia mi s-a intiparit in minte si sunt sigur ca nu ma va lasa sa dorm la noapte. Dar daca l-as visa, mi-ar placea mai mult ca orice sa il visez zburand...

Gand

"When you have come to the edge of all light that you know and are about to drop off into the darkness of the unknown, faith is knowing one of two things will happen: There will be something solid to stand on or you will be taught to fly."

Patrick Overton