Poezie: De vis...

Ai aparut, iubito,
Din pulbere de stele
Si-ai coborat, razand,
In visurile mele.

Iar eu te-am plasmuit
Din apa si pamant.
Iubito, prea reala,
Pierdusesi ce-aveai sfant.

Si totusi-mi-era dor
Cand te purtam in minte...
Te-am omorat azi noapte.
Acum... e ca-nainte.

Don't go...

Ma simt din ce in ce mai trist acum cand vara se apropie de sfarsit… Dupa cat am asteptat-o, ea a venit si a trecut asa, pe nesimtite, fara sa ma anunte si pe mine ca e prin preajma. Acum privesc in urma ei ca un prost si nu mai zic nimic. As striga-o eu dar sigur nu ma mai aude…
Trecerea spre iarna nu e grea… Nici dureroasa… Dar e amaruie. Incepi sa amortesti si, intr-un final, uiti ca a mai fost vara. Te obisnuiesti cu zilele acelea din ce in ce mai scurte, cu frigul care sapa in tine trepte de gheata si cu acea culoare palida raspandita in tot ceea ce te inconjoara.
Pana si un tantar ratacit care zboara bezmetic prin camera ma duce cu gandul la vara. Nu-l mai privesc de mult cu ura, simtind in el o parte a mea care se incapataneaza sa traiasca. Sa reziste…
Nu peste mult timp, acea insecta pe care incepusem sa o admir, va cobora sovaitor spre sol in pasi de dans, stingandu-se incet pe podeaua camerei mele.

Pentru mine e deja toamna. Si iarna, dupa cum presupun, nu va mai sta mult la coada.

S-a facut asa tarziu...

Gand

"I question not if thrushes sing,
If roses load the air;
Beyond my heart I need not reach
When all is summer there."

John Vance Cheney