Parerea mea: Zgarcenie

Am cumparat astazi, ca aproape in fiecare zi, bomboane de ciocolata cu visine. M-a intristat purtarea vanzatoarei pentru ca n-am avut sa-i dau o mie de lei marunt iar ea mi-a spus pe un ton nesuferit: “Sa mi-i aduci!”. Desi, in fiecare zi cand imi iau tigari, las mai mult…
Mi-a adus aminte de un fost coleg de generala care ma impresiona prin zgarcenie. Aveam amandoi o boala sa comandam carti prin posta de la Nemira (din colectia Nautilus). Mai naspa era cand trebuia sa platim. O data, a trebuit sa platesc la posta cu o moneda de 50 lei ruginita pe care mi-a dat-o el… Si tipa de la ghiseu m-a intrebat: “De unde ai dezgropat-o?”

Cand am mai crescut si am inceput sa iesim in oras, venea cu noi fara nici un ban dar cu bomboane… Valoare, spunea el… La Balul Bobocilor, in liceu, a trebuit sa-i platesc eu garderoba. Iar fara bani…
4 ani am fost colegi in Sincai. 4 ani a venit la scoala cu acelasi pulover, aceeasi pereche de blugi, aceiasi pantofi. 4 ani m-a fixat cu privirea ori de cate ori imi cumparam un corn sau un suc pana cand, de rusine, ajungeam sa le impart cu el…
L-am intalnit de curand… E medic stagiar. Statea pe un peron asteptand tramvaiul. Manca acelasi sandwich pe care maica-sa i-l facea din clasa I. M-a intristat din nou…

Multi dintre noi suntem zgarciti. Aproape toti cand trebuie sa investim sentimente. Mi-ar placea sa spun ca, in privinta asta, eu sunt cel mai altruist. Dar m-as minti pe mine si v-as minti pe voi…
As vreau sa fiu… Iar dragostea si ura care zac in mine sa iasa candva la suprafata… Ca intr-o explozie… Si sa rastoarne tot in drumul lor… BOOM!