vineri, iulie 22, 2005

Regret

Ma intreb daca voi putea fi iertat vreodata pentru acele greseli ale tineretii mele…
Copil nevinovat… Lipsit de experienta si discernamant… Pentru care alegerea dintre bine si rau era prea dificila…
Am sa va spun… In urma cu cativa ani, pe cand paraseam bancile scolii generale pentru cele de liceu, am facut un lucru ingrozitor… Un lucru care ma tulbura si in prezent… Ori de cate ori imi aduc aminte…
Atunci… Mi-e si rusine… Am… Am scris… Poezii!
Of, viata, de ce ma supui atator umilinte si regrete? De ce nu poti curge lin prin mine fara sa ma sfasii pe dinauntru? De ce a trebuit sa fiu altfel? Neinteles…
Voi, cei ce radeti in hohote de chinul meu… Nu ma veti mai privi vreodata-n ochi… Voi merge cu capul in pamant pentru tot restul vietii… Trist… Singur… Ascuns…
Si nu le-as fi publicat… Dar exista cineva acolo, in neant, care asteapta… Si careia i-am promis… Deci… N-am ce face… Incatusat in propriile-mi promisiuni… Tu, viata, spune-mi cat o sa mai indur ? Sa sufar? Sa suspin?

6 comentarii:

Alyin Adryang spunea...

hai lasă că de aia suntem aici.poate spiritul poetic nu moare.asa am facut eu cu jurnalele.le-am ars.era si SECU pe vremea aceea:)deciii urmeaza sa vedem si sa simtim poeziile.pls. be serious.e normal ce se intampla.

Ovidiu spunea...

Nu lua, te rog, in serios "regretul" meu... E multa autoironie in ce am scris...

Anonim spunea...

Very best site. Keep working. Will return in the near future.
»

Anonim spunea...

Really amazing! Useful information. All the best.
»

Anonim spunea...

Nice colors. Keep up the good work. thnx!
»

Anonim spunea...

Hmm I love the idea behind this website, very unique.
»