Poezie: Tablou de Salvador Dali

Bate vantul in mintea mea cea beata
de gerul unei oarecare ierni...
Iar gandul mi se-aseaza ca o pata
pe frunzele copacilor eterni...

As vrea sa plang cu lacrimi reci
pe somnul constiintei mele...
Si-nconjurat de vise seci
sa uit ca mai exista stele...

Apoi s-adorm in asfintitul
sarac, al noptilor de iarna...
Iar cerul, din a lui tacere,
in suflet, fulgi de nea sa-mi cearna...