Amestecatorul de Cuvinte

Am avut un vis urat azi noapte.
La inceput, parea un vis din acela plictisitor in care nu faci decat sa umbli dintr-un loc in altul fara a ajunge nicaieri. Vorbeam cu anumite persoane si, ca in orice vis, spuneam numai prostii. Prostii care aveau, oricum, o noima...
Nu-mi mai aduc aminte cu cine discutam cand, la un momentdat, am observat ca acesta ma priveste ciudat. Am incercat sa-l intreb ce s-a intamplat dar din gura mi-au iesit doar niste silabe dezarticulate... Speriat, am inceput sa bolborosesc cu furie, neintelegand nimic:
“De vin dai multi ce nu canti spre cinci cui tare n-as vrea acum buburuza!”
Interlocutorul meu a inceput sa se retraga ingrijorat de starea mea de nebunie aparenta. Era frustrant pentru mine ca nu-mi puteam sintetiza gandurile care pareau destul de ordonate in propozitii cu un oarecare inteles. Atunci, am intrat in panica...
Stateam singur cu capul in palme... Partenerul meu de discutii fugise si, odata cu el, curajul meu de a mai deschide gura. Dupa un timp, am ridicat privirea si, intr-un colt al camerei, in intuneric, l-am vazut: Era “Amestecatorul de Cuvinte”.
M-am trezit ingrozit. Probabil am tipat. M-am dus la bucatarie si am baut un pahar cu apa...

Lasand la o parte frica, visul a fost aproape o revelatie. M-am simtit mai bine dupa el. Pot spune chiar ca mi-a placut. Imi pare insa rau ca n-am reusit sa-i prind finalul...

Toti stim cum e cand incerci sa-ti amintesti un vis... Mai pui de la tine putin...