marți, septembrie 27, 2005

Parerea mea: Timpul

Una din conditiile umane este aceea de a pierde timpul, iar apoi, de a alerga cu disperare dupa el.
Putini inteleg valoarea timpului. Putini inteleg ca acesta se traduce, de multe ori, prin viata. Prin insusi existenta noastra.
Cea mai mare greseala pe care o facem este ca, fara dram de minte, consideram ca avem timp. Ca e al nostru si putem dispune de el dupa bunul plac. Eroare! Timpul ne conduce… Timpul ne incheaga, timpul ne dezleaga.
Ne putem impotrivi timpului? No way! Nici cea mai buna crema de la Vichy nu se poate bate cu trecerea lui. Suntem la mana timpului si el ne intoarce in ce directie vrea.
O data ce am inteles acest lucru, nu ne ramane decat sa-l cuantificam in micile noastre unitati de masura si sa ne folosim de el atat cat ne permite.

La un moment dat am simtit ceva trecand in zbor pe langa obrazul meu. Am crezut ca e un fluturas care ma facuse atent prin bataia aripilor lui. Instinctual, am incercat sa-l prind. Nu era decat o clipa ratacita de timp care se pierduse prin imprejurimi.
Am ras atunci cu pofta si fara pic de mila, am luat cateva bolduri si i le-am infipt pe rand in aripi, unul cate unul, fixand-o pe o coala alba de hartie. Nu s-a zbatut, n-a incercat sa fuga… De parca se astepta la asa ceva de la persoana mea… De parca asta ar fi fost destinul ei…
O mai am si acum undeva prin suflet. Dispare lent si lasa in urma ei un gust dulce-amar pe care il savurez cu nesat. Sub numele de AMINTIRE…
Astept raspuns vostru! Sau pierd timpul?

Un comentariu:

Anonim spunea...

Really amazing! Useful information. All the best.
»