luni, iulie 25, 2005

Poezie: Spovedania unui zburator

Parca zbor, ma-nalt spre cer,
iar frica ma ingheata.
Chiar daca-i cald, in mine-i ger,
ca sunt lipsit de viata.

As vrea sa uit blestemul greu
ce sufletul mi-apasa,
Si sa plutesc, uitand mereu,
in noaptea ce se lasa.

Asculta, Doamne, ruga mea
si lasa-ma sa mor.
Un singur lucru as mai vrea:
s-o fac din dor...

Niciun comentariu: