Parerea mea, pur si simplu

Cine naiba mi-a cerut mie parerea de sunt atat de dispus sa mi-o spun? Sau cine naiba are nevoie de prostiile mele?
Cautam un raspuns… Sa fi fost oare o motivatie aroganta de a-mi demonstra “intelepciunea”? Ma stimuleaza aceasta “indatorire” de a posta pe blog? Se poate… Dar nu sunt sigur. Am facut-o pentru prieteni? Nici cu asta nu ma pot amagi. Prietenii mei cauta altceva la mine. Pana si cea pentru care am ales sa postez poeziile pe blog a dat bir cu fugitii. Dupa ce m-a innebunit atat la cap… a disparut. Nu conteaza…
Am descoperit de mai mult timp ca nu scriu din placere… Ci numai cand sunt constrans. Cand am un deadline. Trebuie mereu sa fie cineva in spatele meu care sa-mi spuna: “Scrie!” Si atunci, va intreb, cum imi pot eu imagina sa ajung scriitor?
Nu ajung cateva cuvinte pentru a transforma imaginatia in traire. Este nevoie chiar de acea traire pentru a se naste o poveste. De aceea cele mai bune romane scrise vreodata sunt inspirate din realitate. Cred ca de aici vine si complexitatea lor.
As renunta… Si toate acele sensuri care raman nedescifrate… Who gives a fuck?

Quoth the raven, “Nevermore”. (E. A. Poe)