"Winter is an etching, spring a watercolor, summer an oil painting and autumn a mosaic of them all."
Stanley Horowitz
vineri, septembrie 23, 2005
marți, septembrie 20, 2005
Poezie: Baut-am!
Iar am baut aseara
Pahar dupa pahar.
Bineinteles ca iara
Am adormit pe bar.
Ca d-aia e frumoasa
A naibii bautura…
Ca uite, eu, acum
O laud prin cultura…
Si iar se lasa seara
Si sticla iar ma-mbie,
Intai o dau de-o parte…
Intr-un tarziu spun: "Fie!"
Ridic acum paharul
Si-nchin… Cin’ sa m-auda?
Inghit zambind amarul
Si plang… ca sticla-i nuda…
Pahar dupa pahar.
Bineinteles ca iara
Am adormit pe bar.
Ca d-aia e frumoasa
A naibii bautura…
Ca uite, eu, acum
O laud prin cultura…
Si iar se lasa seara
Si sticla iar ma-mbie,
Intai o dau de-o parte…
Intr-un tarziu spun: "Fie!"
Ridic acum paharul
Si-nchin… Cin’ sa m-auda?
Inghit zambind amarul
Si plang… ca sticla-i nuda…
Parerea mea: Bautura
Aseara… Hic! …iar m-am intrecut cu gluma. Coniacul, bautura aristocratilor, a facut din mine ce a vrut el. Mai intai m-a transformat in filozof, apoi in stand-up comedian ca in final sa devin, cu ajutorul lui, clovn.
Bautura da libertate spiritului. Asta e clar! Mai naspa e cand pierzi haturile si spiritul se duce unde vede cu ochii… Iar ce-ti ramane, e numai corpul asta care te duce unde vrea el… Prin santuri, prin tufisuri, prin stalpi…
In numele tuturor barbatilor care inteleg bautura ca pe un catalizator al intelectului, sunt nevoit a ma adresa celorlati:
Bautura da libertate spiritului. Asta e clar! Mai naspa e cand pierzi haturile si spiritul se duce unde vede cu ochii… Iar ce-ti ramane, e numai corpul asta care te duce unde vrea el… Prin santuri, prin tufisuri, prin stalpi…
In numele tuturor barbatilor care inteleg bautura ca pe un catalizator al intelectului, sunt nevoit a ma adresa celorlati:
Traiti in intuneric! Traiti in ignoranta! Lepadati-va de indiferenta pentru ca nu veti trai la nesfarsit! Acum e momentul sa puneti mana pe sticla si gura pe pahar! La naiba cu apa! Beti pentru voi insiva! Beti pentru viitor!
Coleg de pahar cu Pavel Stratan si cu Parazitii, adaug folclorului romanesc o noua balada inchinata bauturii… Undeva mai sus…
Gand
"If drinking is interfering with your work, you're probably a heavy drinker. If work is interfering with your drinking, you're probably an alcoholic."
Author Unknown
Author Unknown
luni, septembrie 19, 2005
Plouand prin Bucuresti (II)
Ok, la inceput a fost amuzant dar acum cenusiul asta perpetuum al ultimelor zile a reusit sa ma scoata din sarite. Daca la inceput vedeam poezie in fiecare picatura de apa, acum, ajutat si de frigul de afara, am inceput sa intrezaresc venirea iernii. Brrrr…
Intrebari (eu centrez, eu dau cu capul):
I: De ce exista frigul?
R: Pentru bucuria eschimosilor.
I: De ce nu poate fi tot timpul soare? Chiar si noaptea?
R: 1. Pentru ca nu ar mai exista apus si rasarit… Si ar fi pacat! 2. Pentru ca s-ar trezi cocosii cantand aiurea in mijlocul zilei.
I: Unde se ascunde caldura cand e frig?
R: Daca am sti, probabil am fi acolo…
I: Cum ne-ar putea ocoli ploaia?
R: Numai plouand de jos in sus.
I: Cine a invatat vantul sa sufle?
R: Vantul e autodidact. Invata singur. Probabil intr-o viata anterioara a fost trompetist!
I: Cand pamantul intra in contact cu apa se formeaza noroi. In ce scop?
R: 1. Este o tehnica de marketing in promovarea detergentilor. 2. Pentru a ne aduce aminte ca nu ne tragem din maimute ci din porci.
Am auzit ca prin anul 2020 noi romanii nu vom mai avea iarna. Tricou cu maneci scurte, pantaloni scurti, inghetata toata ziua, dam foc la hainele groase, facem surf cu snowboard-ul, ne innegrim la soare ca africanii, uitam de oamenii de zapada (da-i naibii!), apar maimute in plopi, crocodili in Cismigiu, camile ca mijloc de locomotie, consumam 3 deodorante pe zi, bere 12 luni pe an, ne mutam toti pe litoral iar gheata o vom gasi numai in pahare.. 2020! Mai e ceva pana atunci…
Intrebari (eu centrez, eu dau cu capul):
I: De ce exista frigul?
R: Pentru bucuria eschimosilor.
I: De ce nu poate fi tot timpul soare? Chiar si noaptea?
R: 1. Pentru ca nu ar mai exista apus si rasarit… Si ar fi pacat! 2. Pentru ca s-ar trezi cocosii cantand aiurea in mijlocul zilei.
I: Unde se ascunde caldura cand e frig?
R: Daca am sti, probabil am fi acolo…
I: Cum ne-ar putea ocoli ploaia?
R: Numai plouand de jos in sus.
I: Cine a invatat vantul sa sufle?
R: Vantul e autodidact. Invata singur. Probabil intr-o viata anterioara a fost trompetist!
I: Cand pamantul intra in contact cu apa se formeaza noroi. In ce scop?
R: 1. Este o tehnica de marketing in promovarea detergentilor. 2. Pentru a ne aduce aminte ca nu ne tragem din maimute ci din porci.
Am auzit ca prin anul 2020 noi romanii nu vom mai avea iarna. Tricou cu maneci scurte, pantaloni scurti, inghetata toata ziua, dam foc la hainele groase, facem surf cu snowboard-ul, ne innegrim la soare ca africanii, uitam de oamenii de zapada (da-i naibii!), apar maimute in plopi, crocodili in Cismigiu, camile ca mijloc de locomotie, consumam 3 deodorante pe zi, bere 12 luni pe an, ne mutam toti pe litoral iar gheata o vom gasi numai in pahare.. 2020! Mai e ceva pana atunci…
Cu gandul la viitor dar cu realitatea dincolo de fereastra, in aceasta mizerabila zi de luni, 19 septembrie, pot spune fara remuscari:
Urasc ploaia!
miercuri, septembrie 14, 2005
Poezie: Oras sub ploaie
Peste oras a inceput din nou sa ploua,
Dand strazilor anoste o fata noua,
Impodobindu-le cu rauri lungi, tacute,
Ce se-ntalnesc in intersectii, zeci si sute…
Orasul se transforma-ntr-o piscina
Prin care-noata rar cate-o masina,
Umbrele trec agale pe trotuare
Zambind una la alta cand nu-i soare…
Iar ploaia rece parca intra-n noi,
In suflet devenim putin mai moi
Si-ncepem sa-ntelegem ca, din nou,
Primim din cer cate un mic cadou…
Dand strazilor anoste o fata noua,
Impodobindu-le cu rauri lungi, tacute,
Ce se-ntalnesc in intersectii, zeci si sute…
Orasul se transforma-ntr-o piscina
Prin care-noata rar cate-o masina,
Umbrele trec agale pe trotuare
Zambind una la alta cand nu-i soare…
Iar ploaia rece parca intra-n noi,
In suflet devenim putin mai moi
Si-ncepem sa-ntelegem ca, din nou,
Primim din cer cate un mic cadou…
Plouand prin Bucuresti...
Ce frumos a fost azi Bucurestiul pe ploaie…
Rautacios: Numai zambete pe chipurile oamenilor… In special pe fetele de taximetristi care pluteau fericiti pe baltile Bucurestiului multumiti ca le-a mers bine… Iar toate acele lacuri care se impreunau pline de bucurie mi-au adus aminte de mare… M-am entuziasmat cand o masina in viteza m-a stropit numai si numai pentru ocazia pe care mi-a oferit-o… De a vedea valuri…
Invidios: Priveam la picaturile acelea de apa care cadeau fara incetare si ma gandeam cat de usoara le e misiunea… Gravitatia le face toata munca… Iar ele, pur si simplu, cad…
Nimic rau in ele. Daca ar exista asa ceva, am vedea mai mult ca sigur… Doar sunt transparente. Mai nasol e cand se izbesc de ceva… De pamant, spre exemplu. Atunci se divid in zeci de picaturi mai mici care sar aiurea in toate partile… Doar pentru a ajunge in aceeasi balta…
Mincinos: La un momentdat am reusit sa prind o picatura de ploaie in podul palmei. Incerca sa scape printre degete dar am tinut-o strans.. Privea in sus cu frica tremurand din tot corpul… Am aruncat-o spre cer dar ea, incapatanata, se intorcea mereu inapoi.
M-am uitat si eu in sus incercand sa gasesc ceva amenintator printre nori si am intrebat-o:
"De ce fugi? Ce te sperie acolo sus?"
Iar mi-a raspuns:
"Nimic. Mi-era dor de pamant."
Raspunsul ei m-a dus cu gandul la moarte dar parca citind in ochii mei acea idee, a completat:
"Nu-ti fie frica, o sa-mi vina din nou dorul de cer… Si atunci o sa ma evapor…"
Iar eu mi-am dat o palma… Cum sa uit tocmai circuitul apei in natura? Eu, care sunt peste 60 % apa?
Misterios: Ploaia asta a avut ceva special… Eu stiu cine a adus-o dar voua nu va spun…
Rautacios: Numai zambete pe chipurile oamenilor… In special pe fetele de taximetristi care pluteau fericiti pe baltile Bucurestiului multumiti ca le-a mers bine… Iar toate acele lacuri care se impreunau pline de bucurie mi-au adus aminte de mare… M-am entuziasmat cand o masina in viteza m-a stropit numai si numai pentru ocazia pe care mi-a oferit-o… De a vedea valuri…
Invidios: Priveam la picaturile acelea de apa care cadeau fara incetare si ma gandeam cat de usoara le e misiunea… Gravitatia le face toata munca… Iar ele, pur si simplu, cad…
Nimic rau in ele. Daca ar exista asa ceva, am vedea mai mult ca sigur… Doar sunt transparente. Mai nasol e cand se izbesc de ceva… De pamant, spre exemplu. Atunci se divid in zeci de picaturi mai mici care sar aiurea in toate partile… Doar pentru a ajunge in aceeasi balta…
Mincinos: La un momentdat am reusit sa prind o picatura de ploaie in podul palmei. Incerca sa scape printre degete dar am tinut-o strans.. Privea in sus cu frica tremurand din tot corpul… Am aruncat-o spre cer dar ea, incapatanata, se intorcea mereu inapoi.
M-am uitat si eu in sus incercand sa gasesc ceva amenintator printre nori si am intrebat-o:
"De ce fugi? Ce te sperie acolo sus?"
Iar mi-a raspuns:
"Nimic. Mi-era dor de pamant."
Raspunsul ei m-a dus cu gandul la moarte dar parca citind in ochii mei acea idee, a completat:
"Nu-ti fie frica, o sa-mi vina din nou dorul de cer… Si atunci o sa ma evapor…"
Iar eu mi-am dat o palma… Cum sa uit tocmai circuitul apei in natura? Eu, care sunt peste 60 % apa?
Misterios: Ploaia asta a avut ceva special… Eu stiu cine a adus-o dar voua nu va spun…
marți, septembrie 13, 2005
Poezie: Adio
Iar am fugit urland spre nicaieri,
Inspaimantat de ce-am vazut si ieri,
Si alergand intins spre viitor
Am inteles intr-un tarziu ca am sa mor.
Va spun, ca tragic nu-i de fel,
Nici viata nu vreau sa o insel,
Caci corpul mi-e-n continua miscare,
Doar sufletul din piept imi moare.
Exista undeva adanc in mine
Ceva ce-am sa arunc, sa-mi fie bine.
Asa ca spun, privindu-ma-n oglinda
“Adio!” Apoi fug, sa nu ma prinda…
Inspaimantat de ce-am vazut si ieri,
Si alergand intins spre viitor
Am inteles intr-un tarziu ca am sa mor.
Va spun, ca tragic nu-i de fel,
Nici viata nu vreau sa o insel,
Caci corpul mi-e-n continua miscare,
Doar sufletul din piept imi moare.
Exista undeva adanc in mine
Ceva ce-am sa arunc, sa-mi fie bine.
Asa ca spun, privindu-ma-n oglinda
“Adio!” Apoi fug, sa nu ma prinda…
In cautarea...
Sunt multe lucruri pe care le doresc dar care sunt din ce in ce mai departe de mine.
Nu ma refer la lucruri materiale desi acestea reprezinta un oarecare procent din ce vreau.
La un momentdat doream dragoste dar m-am inselat de prea multe ori ca sa ma mai bazez pe ea. Daca va fi sa fie… Ok. Eu nu o mai caut cu orice pret.
Din partea asta m-am cam saturat sa primesc numai superficialitate si indiferenta. Nimic concret. Fara substanta, fara adevar, fara suflet. Iar cand primesti un lucru cu discount 100 % parca acesta isi pierde valoarea. Fiind atat de ieftin, chiar nu merita sa investesti in el.
M-am saturat sa alerg ca nebunul dupa asa ceva, sa-mi programez mintea ca totul va fi perfect si ca, in sfarsit, am ceva la care sa ma gandesc tot timpul. M-am saturat sa mai mint pentru ca tot eu sa fiu singurul care crede. Nu mai vreau parti din intreg. Vreau totul.
Dar dragostea nu e principala mea problema in momentul de fata. Ce naiba spun, nici macar nu e o problema… Problema mea sunt ceilalti. Am inceput sa ma plictisesc de toti si sa caut din ce in ce mai mult singuratatea care imi face placere. M-am plictisit de prieteni, de colegi, de familie… De toti, aproape…
Nu pare un lucru bun la prima vedere dar probabil asta este modul meu de a pregati ofensiva. Pentru ca vreau sa fac altceva… Nu stiu exact ce dar daca e sa urasc ceva, atunci urasc monotonia… Vreau alte moduri de a ma simti bine…
As incerca sa fiu mai superficial. De ce nu? Toti o fac… Sa nu-mi mai pese de toate lucrurile care ma inconjoara. Ce nevoie au toti de grija mea?
Stiu ca scriind aceste lucruri par “bitter”. Nu sunt. Imaginati-va ca scriu cu zambetul pe buze… Serios.
Nu ma refer la lucruri materiale desi acestea reprezinta un oarecare procent din ce vreau.
La un momentdat doream dragoste dar m-am inselat de prea multe ori ca sa ma mai bazez pe ea. Daca va fi sa fie… Ok. Eu nu o mai caut cu orice pret.
Din partea asta m-am cam saturat sa primesc numai superficialitate si indiferenta. Nimic concret. Fara substanta, fara adevar, fara suflet. Iar cand primesti un lucru cu discount 100 % parca acesta isi pierde valoarea. Fiind atat de ieftin, chiar nu merita sa investesti in el.
M-am saturat sa alerg ca nebunul dupa asa ceva, sa-mi programez mintea ca totul va fi perfect si ca, in sfarsit, am ceva la care sa ma gandesc tot timpul. M-am saturat sa mai mint pentru ca tot eu sa fiu singurul care crede. Nu mai vreau parti din intreg. Vreau totul.
Dar dragostea nu e principala mea problema in momentul de fata. Ce naiba spun, nici macar nu e o problema… Problema mea sunt ceilalti. Am inceput sa ma plictisesc de toti si sa caut din ce in ce mai mult singuratatea care imi face placere. M-am plictisit de prieteni, de colegi, de familie… De toti, aproape…
Nu pare un lucru bun la prima vedere dar probabil asta este modul meu de a pregati ofensiva. Pentru ca vreau sa fac altceva… Nu stiu exact ce dar daca e sa urasc ceva, atunci urasc monotonia… Vreau alte moduri de a ma simti bine…
As incerca sa fiu mai superficial. De ce nu? Toti o fac… Sa nu-mi mai pese de toate lucrurile care ma inconjoara. Ce nevoie au toti de grija mea?
Stiu ca scriind aceste lucruri par “bitter”. Nu sunt. Imaginati-va ca scriu cu zambetul pe buze… Serios.
joi, septembrie 08, 2005
miercuri, septembrie 07, 2005
Poezie: Singur
Singur, de vorba stau cu mine.
Intreb, raspund, concluzia… tot eu.
Nu-i rau dar sigur nu-i nici bine
Cand publicul lipseste e mai greu…
Si chiar de as avea ceva de spus
Cand o idee-n mine se aprinde,
Degeaba urc din ce in ce mai sus,
Ca apoi cad si nimeni nu ma prinde.
Iar vorbele-mi pornesc spre departari
De unde nu se mai intorc vreodata...
Pe-acele intunecate lungi carari,
Nu cred ca vor lasa vreo pata.
Doar cerul fara margini le reflecta
Si le intoarce inapoi cumva,
Iar mintea mea-ncurcata si defecta
Se bucura si pentru-asa ceva.
Intreb, raspund, concluzia… tot eu.
Nu-i rau dar sigur nu-i nici bine
Cand publicul lipseste e mai greu…
Si chiar de as avea ceva de spus
Cand o idee-n mine se aprinde,
Degeaba urc din ce in ce mai sus,
Ca apoi cad si nimeni nu ma prinde.
Iar vorbele-mi pornesc spre departari
De unde nu se mai intorc vreodata...
Pe-acele intunecate lungi carari,
Nu cred ca vor lasa vreo pata.
Doar cerul fara margini le reflecta
Si le intoarce inapoi cumva,
Iar mintea mea-ncurcata si defecta
Se bucura si pentru-asa ceva.
Parerea mea: Singuratate
Imi place cuvantul pentru ca reda o stare naturala care imi ofera libertate. Cel putin mental. Sunt si momente mai proaste in care incearc sa scap de singuratate dar atunci cand o caut voit e buna. Se numeste solitudine.
Eu ma simt confortabil in propria mea piele, iar singuratatea mea nu inseamna plictiseala. Atunci cand sunt singur ma concentrez pe anumite lucruri care imi fac placere chiar daca si numai sub forma unor ganduri. Cand sunt singur chiar reusesc sa dialoghez cu mine insumi. Chiar ma inteleg.
In general singuratatea ca idee nu prea e permisa in lumea de azi. Unde sa fugi? Unde sa te ascunzi? Peste tot te lovesti de cineva. Si atunci nu-ti ramane decat sa te refugiezi in sine. Stand pe loc. Iar ei te pot lovi din toate partile. Nu le raspunzi. E atat de simplu. Singuratatea reprezinta o lipsa a unei forme de comunicare cu ceilalti dar reprezinta in sine comunicare. Daca nu vorbesti cu ei, comunici cu mediul sau cu tine insuti.
Pe de alta parte, cand doi oameni care inteleg singuratatea se intalnesc fata in fata, ea dispare. E ca un tratament impotriva ei, desi repet, pentru mine reprezinta si o stare de bine. Recunosc insa ca la fel de frumos poate fi si in doi.
Deci, ca o concluzie, imi place si sa fiu singur dar si cu cineva… Sunt fericit oricum!Iar ma contrazic cu mine insumi dar poate asta e privilegiul singuratatii…
Eu ma simt confortabil in propria mea piele, iar singuratatea mea nu inseamna plictiseala. Atunci cand sunt singur ma concentrez pe anumite lucruri care imi fac placere chiar daca si numai sub forma unor ganduri. Cand sunt singur chiar reusesc sa dialoghez cu mine insumi. Chiar ma inteleg.
In general singuratatea ca idee nu prea e permisa in lumea de azi. Unde sa fugi? Unde sa te ascunzi? Peste tot te lovesti de cineva. Si atunci nu-ti ramane decat sa te refugiezi in sine. Stand pe loc. Iar ei te pot lovi din toate partile. Nu le raspunzi. E atat de simplu. Singuratatea reprezinta o lipsa a unei forme de comunicare cu ceilalti dar reprezinta in sine comunicare. Daca nu vorbesti cu ei, comunici cu mediul sau cu tine insuti.
Pe de alta parte, cand doi oameni care inteleg singuratatea se intalnesc fata in fata, ea dispare. E ca un tratament impotriva ei, desi repet, pentru mine reprezinta si o stare de bine. Recunosc insa ca la fel de frumos poate fi si in doi.
Deci, ca o concluzie, imi place si sa fiu singur dar si cu cineva… Sunt fericit oricum!Iar ma contrazic cu mine insumi dar poate asta e privilegiul singuratatii…
Gand
"Inside myself is a place where I live all alone, and that's where I renew my springs that never dry up."
Pearl Buck
Pearl Buck
marți, septembrie 06, 2005
Poezie: Pe canapea
Am stat o zi pe canapea,
Privind in gol, gandind la ea…
La intrebarea-aceea amara,
Raspunsu-ntarzia s-apara…
Atunci i-am dat un telefon
Si i-am cerut total la bon…
Iar ea mi-a spus: "Pai, dragul meu,
Daca nu stii, nu-ti spun nici eu."
"Raspuns invata sa gasesti,
In cine sunt si-n cine esti,
Ca eu ascunsa zac in tine
Iar tu te oglindesti in mine."
Intr-un tarziu am inteles,
De-ntreb mai rar si-ascult mai des,
Voi intelege ce doreste.
Acum eu tac si ea vorbeste.
Privind in gol, gandind la ea…
La intrebarea-aceea amara,
Raspunsu-ntarzia s-apara…
Atunci i-am dat un telefon
Si i-am cerut total la bon…
Iar ea mi-a spus: "Pai, dragul meu,
Daca nu stii, nu-ti spun nici eu."
"Raspuns invata sa gasesti,
In cine sunt si-n cine esti,
Ca eu ascunsa zac in tine
Iar tu te oglindesti in mine."
Intr-un tarziu am inteles,
De-ntreb mai rar si-ascult mai des,
Voi intelege ce doreste.
Acum eu tac si ea vorbeste.
Parerea mea: Frica
In general frica nu e reala. Doar supradimensioneaza coordonatele unui lucru care ne poate face rau. De multe ori ne speriem de obiecte marunte care, in fapt, se ascund de noi sau care nu poseda nici o intentie clara de a ne rani.
Mereu ne asteptam sa patim ceva… Exista o predispozitie umana de a gandi la rau. Este adevarat ca de multe ori acest lucru ne ajuta sa organizam si apararea dar, in mare, autosugestionarea fricii nu are rezultate bune.
De ce ne e frica? Pai, fiecare cu ale lui… In general de moarte, boala, saracie, insucces… Dar, in acelasi timp, ne ferim si de lucruri frumoase. In primul rand de oameni. Desi suntem din ce in ce mai multi, devenim din ce in ce mai singuri…
Mie mi-e frica de ce nu cunosc. Bine, asta nu ma opreste sa merg inainte... Dar de multe ori, frica aceea inexplicabila, care nu stii de unde apare sau ce defineste, e foarte periculoasa. Mai ales cand esti singur… Realizezi intr-un tarziu ca porneste din tine si tot tu o amplifici dar nu te poti opri... Pulsul creste. Pupilele se dilata. Tremuri. Frica de rau... Dar nu de raul tau, de raul celor apropiati tie. De raul celor pe care ii iubesti. Care poate lovi fulgerator. Oricand. Oriunde. Si nu ti-e frica ca se va produce… Ti-e frica ca nu vei putea raspunde. Ca nu vei avea replica…
Mereu ne asteptam sa patim ceva… Exista o predispozitie umana de a gandi la rau. Este adevarat ca de multe ori acest lucru ne ajuta sa organizam si apararea dar, in mare, autosugestionarea fricii nu are rezultate bune.
De ce ne e frica? Pai, fiecare cu ale lui… In general de moarte, boala, saracie, insucces… Dar, in acelasi timp, ne ferim si de lucruri frumoase. In primul rand de oameni. Desi suntem din ce in ce mai multi, devenim din ce in ce mai singuri…
Mie mi-e frica de ce nu cunosc. Bine, asta nu ma opreste sa merg inainte... Dar de multe ori, frica aceea inexplicabila, care nu stii de unde apare sau ce defineste, e foarte periculoasa. Mai ales cand esti singur… Realizezi intr-un tarziu ca porneste din tine si tot tu o amplifici dar nu te poti opri... Pulsul creste. Pupilele se dilata. Tremuri. Frica de rau... Dar nu de raul tau, de raul celor apropiati tie. De raul celor pe care ii iubesti. Care poate lovi fulgerator. Oricand. Oriunde. Si nu ti-e frica ca se va produce… Ti-e frica ca nu vei putea raspunde. Ca nu vei avea replica…
Lucrul bun care ramane in urma acestor temeri este ca te gandesti la ceilalti. Eu unul o fac. Tot timpul.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
