Poezie: Venind sfarsit

Atunci cand am vazut-o era inca departe,
Nu ma gandeam la rau, nu ma gandeam la moarte.
Era senin pe cer, de frica nu stiam
Era doar prima zi si eu, nebun, zambeam.

A doua zi, pe cer, au inceput s-apara
Nori negri ca taciunii si am uitat de vara.
Cand am vazut-o clar, era asa de-aproape
Venea de peste tot, prin cer, pamant si ape.

A treia zi, in umbra, s-a asternut pe noi,
Eram atat de slabi, batrani, saraci si goi
Si-a inceput s-adune din toti cate un pic
Iar sufletu-l simteam din ce in ce mai mic.

Apoi veni sfarsitul, iar noi pluteam spre stele
Urcand in largi sicrie, doar oase fara piele.
Iar ea ne insotea, aproape, stand de straja
Si totul se pierdea in neguri, ca-ntr-o vraja.