Poezie: Amandoi

Am remarcat azi, intr-o oarecare joi
Ca-n fata casei mele, crescute din noroi,
Trecand print vanturi reci, prin picaturi de ploi,
Stau doua floricele, ce-mi amintesc de noi.

Cand una sta plecata, privind cu ochii goi,
Cealalta sta si lupta cu-al apelor suvoi…
Cand prima le da drumul petalelor ei moi,
A doua se ridica urcand cat pentru doi.

Iar de ma-ntrebi acum, pe care din noi doi
Il reprezinta floarea ce urca-n sus vioi,
"Chiar nu conteaza fata!", am sa-ti raspund apoi,
Ci doar ca-s impreuna, asa cum suntem noi.