Parerea Mea

2008-11-24T00:30:00.003+02:00

Presentiment

2006-02-21T00:26:00.000+02:00

Mi-e dor de ce-ar putea sa fie
Atunci cand noi vom fi-mpreuna,
Anticipez cu drag momentul
Cand vom umbla numai de mana...

Vadesc prea multa siguranta?
Cu tine, draga mea, stiu bine
Unde-am s-ajung, nu stiu chiar clipa
Dar e aproape, simt ca vine...

Parerea mea: Vremea

2006-02-20T18:52:00.000+02:00

Astazi a fost mai cald. Vremea promite...

!!!!!!!!!!!!!! Ce naiba fac? Mi-am transformat blogul in canal meteo?
Imi vine sa rad... Nu-i asa ca discutiile despre vreme sunt la indemana oricui? Privesti afara si-ti dai cu parerea... "Mda, frumoasa vreme" sau "S-ar putea sa ploua".
De obicei, am remarcat eu, la tara, satenii isi adreseaza salutul, oricare ar fi acesta, iar apoi incep sa se planga de vreme... Niciodata nu sunt multumiti... "Nu mai scapam odata de frigul asta" sau "O sa ne topim cu atata caldura".
Daca am putea sa influentam vremea intr-un fel, mai mult ca sigur ca am porni razboaie din cauza asta. Credeti ca am ajunge la o temperatura comuna? Da, bine... Maica-mea, de exemplu, ar vrea tot timpul 40 grade...
Ideea e urmatoarea: pamantul este impartit in zone climatice care variaza intre temperaturi extreme; cine doreste caldura, poate foarte usor sa se mute la ecuator; ceilalti... la oricare dintre poli!
Ca o concluzie, m-am cam plictisit sa port discutii despre vreme... E mult prea banal!
Hai sa mai discutam si despre altceva!

Sa vina vara!

2006-02-14T16:44:00.000+02:00

Tot astept sa vina vara... Sau macar primavara daca tot trebuie sa trec si prin asta.
Sunt plictisit (ce e nou?) de vremea de afara! Vreau mai mult verde in jurul meu! Mai mult albastru! M-am saturat de alb si gri, de chipuri palide si suflete reci...

Vreau sa vina vara! VARA! M-aude cineva?

Gand

2006-02-14T16:41:00.000+02:00

"Here is the ghost of a summer that lived for us, here is a promise of summer to be."

William Ernest Henley

Parerea mea: Mos Craciun

2005-12-22T20:21:00.000+02:00

Prima data cand l-am vazut pe Mos Craciun cred ca eram prea mic pentru a-l intelege. Am inceput sa-l descopar apoi cate putin cu fiecare an care trecea pana cand, pe la varsta de 12-13 ani, i-am inteles cu adevarat menirea.
Mosul acesta atat de comercializat de unii dintre noi este numai un exemplu de bunatate dusa la maxim, care ne aduce aminte la fiecare sfarsit de an ca suntem oameni. Acum e momentul perfect pentru a oferi si noi ceva celorlalti, atat cat putem (si putem mai mult), fie ca e vorba despre o bucata de paine unui om care sufera de foame, fie ca e vorba de dragoste.
Sunt trist gandindu-ma ca pentru multi sarbatorile vor trece fara nici cea mai mica bucurie. Sunt oameni cu probleme care nu mai au puterea de a se bucura cum ne bucuram noi ceilalti, care nu mai sunt in stare sa lupte si pentru care viata nu mai are rost iar, pe de alta parte, sunt oameni ca noi care au posibilitatea de a schimba ceva, ca de pilda o lacrima intr-un zambet.
Chiar am inteles ca am aceasta putere de a renunta odata la distractie pentru a ajuta un om napastuit. Cu banii cheltuiti intr-o seara cu prietenii mei pot foarte usor sa mai indulcesc chinul unui om amarat, fie si pentru un moment atat de scurt cum este Craciunul.
Fiecare dintre noi are posibilitatea asta si, daca am trece putin peste acea parere de rau pe care o afisam plastic de fiecare data cand vedem de la distanta necazurile altuia, am putea face ceva. EFECTIV!
In acest fel l-am putea sprijini si noi putin pe Mosul acesta atat de comercializat de unii...

Gand

2005-12-22T20:18:00.000+02:00

"Santa Claus has the right idea: Visit people once a year."

Victor Borge

Mai multe...

2005-12-20T19:23:00.000+02:00

Sfarsitul anului in curs reprezinta pentru mine o perioada tulburatoare din mai multe puncte de vedere:

Saptamana trecuta a venit momentul unui bilant pe care, sincer, as fi dorit sa-l mai aman putin...
Mi-am dat demisia. A fost o decizie pe care am luat-o destul de greu dar care trebuia luata intr-un final, intocmai ca intr-o dragoste care nu te mai multumeste si la care, intr-un tarziu, renunti...
Trecerea dintre doua job-uri este destul de dificila pentru ca implica o despartire de lucruri la care tin, fie ele si sub forma unor compromisuri, dar si o apropiere de alte lucruri noi, unele dintre ele necunoscute, care, independent de vointa mea, imi induc o anumita nervozitate.

Vin Sarbatorile si, ca de fiecare data, ma prind nepregatit. Simt ca nu am suficient timp pentru a ma pune in ordine, indiferent daca asta inseamna cumparaturi sau planuri de Revelion.
Iarna, pentru mine, isi pierde total farmecul o data cu trecerea sarbatorilor. Drept urmare, as vrea foarte mult sa profit de aceasta perioada. As vrea sa mai traiesc aceaste momente intocmai cum le traiam in copilarie cand nu ma interesa decat jocul iar grijile mele le puteam strange intr-un varf de ac. Imi aduc aminte cum bunicul meu se costuma in Mos Craciun iar noi deveneam partasi la joc, cand toata ziua nu aveam alta treaba decat datul pe sanie, cand mergeam la colindat si, in noaptea de Ajun, la biserica, cand nu aveam nici o grija pentru ca ele apartineau altora, cand nu ieseam cu prietenii in oras, cand nu fumam, cand nu ma interesau banii si orice alt lucru care compun lumea asta pragmatica demna de mila, cand eram naiv, cand ma entuziasmam din orice si nu cunosteam inca indiferenta...

Mi-e foarte greu sa ma impart. Nu sunt atat de multi cei care au nevoie de mine dar, la fiecare dintre acestia, as vrea sa ii stau alaturi mai mult timp.

Oricum, am realizat ca nu e obligatoriu sa scriu pe blog in fiecare zi, ci doar atunci cand imi face placere. Am multe de spus dar putin timp pentru a le sintetiza iar cand o fac, din nefericire, apare si autocenzura.
Si cand scriu pentru mine intampin o bariera care imi limiteaza exprimarea, o bariera pe care o construiesc tot eu si pe care, probabil, nu o voi ridica niciodata. Cred ca acest lucru reprezinta tot o forma de frica....
Sper insa ca, pe viitor, sa scriu mai des si sa o fac fara teama...

Gand

2005-12-20T19:21:00.000+02:00

"When you have to make a choice and don't make it, that is in itself a choice."

William James

De ce e viata de cacat!

2005-12-13T20:59:00.000+02:00

Viata e de cacat pentru ca...

... o batrana de 80 de ani e obligata sa se intretina dintr-o pensie amarata de 350.000 lei. Pentru a-si spori veniturile trebuie sa faca, muncind zi si noapte, 60.000 de plicuri pe luna pentru care mai primeste 58.000 lei, iar daca face numai 50.000 de plicuri, primeste 51.000 de lei. O persoana care a muncit toata viata e obligata, acum la batranete, sa traiasca numai cu paine si ceai, iar atunci cand reuseste sa-si cumpere, cu niste cartofi amarati. N-a mai mancat o portocala de 10 ani...

... in comuna in care stau bunicii mei, mai exista oameni care-si bat nevestele in centrul satului pana le lasa late, sub privirile indiferente ale trecatorilor.

... doua femei stau intr-un parculet si coc, la un foc facut din crengute de copaci, cartofi stricati adunati de prin gunoaie, iar atunci cand ii mananca zambesc de parca ar fi servite cu caviar de un chelner in veston negru, intr-un restaurant de lux din centrul Bucurestiului.

... o batrana cu o caciula ciudata cerseste in statia de autobuz la Aviatorilor, iar lumea o refuza constant pentru ca oamenii nu suporta cersetorii. Atunci cand strange 10.000 de lei, intr-una din zilele acestea mohorate, isi permite luxul de a bea un pahar de cafea de la chioscul din statie.

... doua fetite de pana in 10 ani sunt obligate sa cerseasca tremurand de frig prin ploaie, cu lacrimi in ochi, ca sa hraneasca niste parinti betivi care le asteapta acasa.

... cativa puradei de 4-5 ani stau intr-o intersectie, agatati de portierele masinilor care i-ar putea usor strivi, strangand maruntis pentru parintii lor. Acestia, transformati in impresari de tranzitie, stau 50 de metri mai incolo pe trotuar si ii cheama la ei din cand in cand, atunci cand isi mai aduc aminte, pentru a colecta castigul si a-l transforma intr-o sticla de lichior.

... o batrana sta la Universitate, cu o pelerina verde in cap, vegheata de o catelusa infofolita intr-o patura. In fata ei zace o pancarta pe care, cu litere tremurate, sta scris: "Ajutati o maidaneza si pe mamica ei!"

... un copil ras in cap cerseste inghetat in tramvai iar vorbele lui ies tremurate intr-o ruga soptita care nu ajunge la urechile nimanui. Coboara trist in statie pentru a astepta un alt tramvai, sperand ca va strange de ajuns cat sa-si astampere foamea care il chinuie. Speranta lui va rezista atata timp cat mai trec tramvaie pe linia aceea sinistra de la marginea Bucurestiului.

... la o casa de copii bataile sunt la ordinea zilei, mai dese decat mancarea, facand din aceasta instituie pentru copii intre 3 si 8 ani, unitate militara.

... intr-un azil sunt organizate coruri de bocitoare care suspina in liniste la capatul tineretii lor apuse, fara nici cea mai mica urma de speranta, in asteptarea mortii.

Nu trebuie sa fii atent pentru a observa toti acesti oameni. Nu trebuie sa te concentrezi pentru a gasi mizeria in care acestia subexista. Ii vezi cu coada ochiului si, de obicei, uiti de ei dupa primul colt. Nu esti obligat sa faci mare lucru pentru ei dar, pana vor fi in stare sa se ajute singuri, ai puterea de a-i mangaia. Poti schimba o vorba buna cu unul dintre ei fara a-ti fi frica ca ceilalti te privesc ciudat. Ai puterea de a le cumpara o paine fara sa simti ca saracesti iar multumirea lor, fie ea si trecatoare, nu-ti poate decat ierta cateva pacate acum in preajma sarbatorilor.
Orice om, oricat de necajit ar fi, apreciaza un semn de compasiune. Orice om, oricat de rece ar fi, poate da un semn...

Gand

2005-12-13T20:57:00.000+02:00

"Poverty is an anomaly to rich people; it is very difficult to make out why people who want dinner do not ring the bell."

Walter Bagehot

Poezie: Din nou

2005-12-09T20:48:00.000+02:00

Mai fac doi pasi, mai stau pe loc,
Inevitabil, iar incerc sa zbor...
Nu am astampar chiar deloc
Si tot am sa incerc pana-am sa mor!

Necrologul unui porumbel

2005-12-09T20:46:00.000+02:00

Am vazut azi un porumbel mort. Statea pe asfalt cu aripile intinse parca intr-un ultim zbor, cu capul intr-o parte, privind cu ochisorii lui mici spre noapte. Penele din jurul gatului erau impodobite de o stralucire verzuie iar cele de pe aripi luceau albastru.
Cateva picaturi de sange de pe aripa stanga m-au facut sa cred ca o masina, in fuga ei pragmatica, trecuse indiferenta peste el...
Sangele era de un rosu ireal care m-a tulburat dar, in acelasi timp, m-a fascinat de parca acele picaturi nu erau decat o expresie plastica a vietii care parasise de curand corpul acela atat de plapand.
Am incercat sa-i fac o poza dar mana imi tremura prea rau si nu am reusit. Probabil ca, daca as fi facut-o, n-as fi putut oricum sa o privesc vreodata...
Si totusi, imaginea era perfecta: natura moarta cu un porumbel, zugravita in culori care iti taiau, literalmente, rasuflarea. Nu-mi puteam lua ochii de la acest tablou morbid si nu gaseam, oricat as fi incercat, puterea de a trece mai departe. Am ramas cateva momente, privind la acel simbol al libertatii, invins acum atat de usor...
Imaginea porumbelului mort m-a facut un om mai bun azi. A trezit in mine mila si compasiune pentru tot ce e viu in jur si, pentru asta, ii sunt profund recunoscator.
Chiar daca nu am folosit aparatul, fotografia mi s-a intiparit in minte si sunt sigur ca nu ma va lasa sa dorm la noapte. Dar daca l-as visa, mi-ar placea mai mult ca orice sa il visez zburand...

Gand

2005-12-09T20:40:00.000+02:00

"When you have come to the edge of all light that you know and are about to drop off into the darkness of the unknown, faith is knowing one of two things will happen: There will be something solid to stand on or you will be taught to fly."

Patrick Overton

Poezie: As fi...

2005-11-25T20:11:00.000+02:00

Din prima clipa-n care
am inteles ce sunt,
M-am aruncat in mare
si m-am pierdut in vant.

Apoi m-am regasit
tiptil intr-o poveste,
Privind la cer uimit,
doar bucuros ca este.

Acolo-as fi ramas
doar incercand sa fiu,
Dar am plecat cu pas
tiptil, intr-un tarziu...

Parerea mea: Natura umana

2005-11-25T20:08:00.000+02:00

Toti iluminatii cad cel putin o data in pacat. In compensatie, toti nemernicii viseaza frumos macar o data in viata.
Ma intriga dualitatea asta umana: ratiune vs. instinct. In esenta, este vorba despre liberul arbitru care exista in fiecare dintre noi. Aceasta “proprietate” a fiintei umane ne da de multe ori senzatia de libertate. Avem incredere in noi pentru ca putem alege. Bine, adevarul este ca putem balansa numai intre anumite limite, desi fiecare epoca impinge aceste limite mai departe.
Exista in societatea umana un echilibru care devine mai fragil cu timpul. In curand nu va mai fi loc de greseli pentru ca interdependenta noastra se accentueaza. Lovind intr-unul vei rani mai multi pentru ca lipsa spatiului ne impinge din ce in ce mai aproape unul de altul.
Marea drama e ca, spre deosebire de cei din trecut, azi ne intersectam drumul cu milioane de oameni pe parcursul unei vieti dar nu reusim sa-i cunoastem asa cum ar trebui. Nu mai suntem limitati la satul in care traiam pe vremuri, la familii... Acum, datorita progresului tehnologic, oamenii sunt la “un click de mouse” departare unii de altii. Totul tinde spre superficial iar imaginea despre celalalt poarta acest atribut.
Sigur, specia umana mai are destule sanse dar acestea scad cu timpul. Parca nu reusim sa ne trezim. Tare mi-e frica sa nu ramanem singuri, in cele din urma...

Ganduri

2005-11-25T20:04:00.000+02:00

"Man is the only creature that refuses to be what he is."

Albert Camus

"Such is the human race, often it seems a pity that Noah... didn't miss the boat."

Mark Twain

"There are too many people, and too few human beings."

Robert Zend

"It would indeed be a tragedy if the history of the human race proved to be nothing more than the story of an ape playing with a box of matches on a petrol dump."

David Ormsby Gore

"Ultimately, aren't we all just talking monkeys with an attitude problem?"

"Uncle" Ben

"Man was created a little lower than the angels, and has been getting lower ever since."

Josh Billings

Poezie: Nehotarare

2005-11-24T19:33:00.000+02:00

Din ce in ce mai sus,
Mai mult, mai tare...
Iar urca, zboara... cade
Si-apoi moare...

Amestecatorul de Cuvinte

2005-11-24T19:13:00.000+02:00

Am avut un vis urat azi noapte.
La inceput, parea un vis din acela plictisitor in care nu faci decat sa umbli dintr-un loc in altul fara a ajunge nicaieri. Vorbeam cu anumite persoane si, ca in orice vis, spuneam numai prostii. Prostii care aveau, oricum, o noima...
Nu-mi mai aduc aminte cu cine discutam cand, la un momentdat, am observat ca acesta ma priveste ciudat. Am incercat sa-l intreb ce s-a intamplat dar din gura mi-au iesit doar niste silabe dezarticulate... Speriat, am inceput sa bolborosesc cu furie, neintelegand nimic:
“De vin dai multi ce nu canti spre cinci cui tare n-as vrea acum buburuza!”
Interlocutorul meu a inceput sa se retraga ingrijorat de starea mea de nebunie aparenta. Era frustrant pentru mine ca nu-mi puteam sintetiza gandurile care pareau destul de ordonate in propozitii cu un oarecare inteles. Atunci, am intrat in panica...
Stateam singur cu capul in palme... Partenerul meu de discutii fugise si, odata cu el, curajul meu de a mai deschide gura. Dupa un timp, am ridicat privirea si, intr-un colt al camerei, in intuneric, l-am vazut: Era “Amestecatorul de Cuvinte”.
M-am trezit ingrozit. Probabil am tipat. M-am dus la bucatarie si am baut un pahar cu apa...

Lasand la o parte frica, visul a fost aproape o revelatie. M-am simtit mai bine dupa el. Pot spune chiar ca mi-a placut. Imi pare insa rau ca n-am reusit sa-i prind finalul...

Toti stim cum e cand incerci sa-ti amintesti un vis... Mai pui de la tine putin...

Gand

2005-11-24T19:09:00.000+02:00

"I don't use drugs, my dreams are frightening enough."

M. C. Escher

Link: philipkdick.com

2005-11-22T19:04:00.000+02:00

Reality is just... a point of view!

Oameni: Philip Kindred Dick

2005-11-22T18:40:00.000+02:00

Despre el (esentialul): Nascut prematur (1928). Casatorit de 5 ori. 3 copii. Consumator LSD. Anchetat de FBI. Ignorat de mainstream. Vizionar. Paranoic. Castigator al Premiului Hugo (1963). Tradus in 25 de limbi. Mort prematur (1982).

Romane (doar cateva pe care le-am citit): Ubik (1969); Do Androids Dream of Electric Sheep? (1968); The Three Stigmata of Palmer Eldritch (1965); The Man in the High Castle (1962); Time Out of Joint (1959); A Maze of Death (1970).

Filme (adaptari mai mult sau mai putin inspirate ale romanelor lui): Blade Runner (1982); Total Recall (1990); Confessions d'un Barjo (1992); Screamers (1995); Impostor (2001); Minority Report (2002); Paycheck (2003). In pregatire... inca 7.

Putina nebunie...

2005-11-22T18:36:00.000+02:00

Ma enerveaza! Citesc in stanga si-n dreapta si observ cu durere in suflet ca cele mai bune subiecte sunt deja luate. Ce ar insemna sa vorbesc despre teoria relativitatii (pe care, fie si in trecere, orice prost a intalnit-o)? La polul opus, cat ar conta o discutie (sau monolog) despre banalitati care sunt oricum rostite si gandite de n ori in fiecare unitate artificiala de timp comun atribuita perioadei dintre doua rasarituri (sau doua apusuri, etc.).
Am observat cu uimire in ultimul cincinal (cu aproximatie) ca, pana si lucrul acela care credeam ca reprezinta creatia originala a propriei mele minti, a mai fost spus de cineva. Si nu o data!
Cred ca primul a fost Lewis Carroll. Dar cum sa crezi un tip care spune povesti de adormit copii? A mai spus-o, intr-un fel mai concret, si Philip Kindred Dick. Dar cata incredere sa ai in filozofia unui dependent de LSD al carui nume de familie e Dick? Apoi, au mai fost niste filme...
Imi ramane o singura multumire... Ca poate eu sunt singurul care constientizeaza acest lucru si face din el o portita de scapare din lumea asta atat de stramb construita pe niste principii, la o prima vedere, solide. Problema e ca, independent de vointa mea, sunt dimensionat de aceste principii enuntate de altii si nu reusesc sa incap prin acea portita. Ce as constientiza daca as gandi mai in profunzime decat sunt capabil? Ce s-ar intampla daca as fi cu 5 procente mai destept? (Draga Mos Craciun, adu-mi, te rog, anul asta, un plus de intelepciune!)
Trecand de la una la alta, intreb: Nu ne-am plictisit sa fim zei in lumea noastra si sa avem intotdeauna dreptate indiferent de faptul ca suntem limitati de cunoasterea unei singure lumi?
E un cerc vicios in care ma invart: Daca ajung sa contest o realitate careia ii apartin, nu reusesc decat sa pun sub semnul intrebarii propria mea constiinta de sine care nu ar mai putea contesta, la randul ei, acea realitate.
Ma rog, de-ale mele...

Gand

2005-11-22T18:34:00.000+02:00

"Giving me a new idea is like handing a cretin a gun, but I do thank you anyhow, bang bang."

Philip K. Dick

Poezie: Aiurea

2005-11-19T20:28:00.000+02:00

Un vis nauc, putin cam fad,
Mi-a intors aripile-n zbor,
Un nor zambea vazand cum cad
Iar eu vedeam cum mor.

Cazut-am jos, m-am ridicat
Si mi-a trecut fiorul.
Era doar vis, s-a terminat,
A disparut si norul...

Parerea mea: Munca

2005-11-19T20:24:00.000+02:00

E clar: Munca nu-i de mine! Cui ii place, poa' s-o aiba!
Acum imi petrec timpul dintre concedii intr-o agentie media. Greu cuvant "media" asta. Face dintr-un SRL ditamai institutia. Iti da impresia ca poti sta la masa cu cei mari, ca poti interactiona cu ei dar intelegi rapid ca ai fost trimis in camera ta din clipa in care ai fost vazut.
Orice job, mai putin cele de creatie, ma plictisesc ingrozitor. Aici, de exemplu, aceleasi lucruri pe care le fac zilnic - telefoane, mailuri, intalniri - ajung sa-mi rutineze pana si timpul liber. Munca imi controleaza si-mi conditioneaza timpul meu. Am ajuns sa traiesc numai in functie de ea si drumul asta nu-mi place.
Revenind la general, nu pot munci, indiferent de serviciul pe care il am. Serviciul perfect ar trebui sa-ti dea ocazia sa faci altceva in fiecare zi sau, mai bine, sa te lase sa faci ce vrei tu. Putin probabil sa-l gasesc in viata asta...
Concluzia este urmatoarea: Ma chinuiesc de vreo 5-6 ani sa invat ce inseamna munca. Degeaba! Sunt un lenes incurabil si nu cred sa-mi mai revin, asta e sigur!

Gand

2005-11-19T20:06:00.000+02:00

"God give me work, till my life shall end
And life, till my work is done."

Epitaph of Winifred Holtby

Extravaganta

2005-11-14T19:05:00.000+02:00

Taica-meu nu m-a inteles niciodata. Si totusi, nu-l credeam capabil sa ia o asemenea decizie in ceea ce ma priveste...
M-a prins odata latrand la luna... Daca pentru mine era doar o incercare de testare a limitelor, de sondare a necunoscutului, de emancipare, pentru el era o simpla dovada de nebunie. N-a spus nimic atunci. A preferat sa ma priveasca in tacere.
Tot in tacere, a doua zi, m-a internat la nebuni. Acolo, am suferit o perioada, incercand sa ma descopar sau sa uit de mine...
In orice caz, acum sunt bine. Cel putin asa spune tata...
Miaaaaauuu!

Parerea mea: Nebunia

2005-11-14T19:03:00.000+02:00

Cateodata ii invidiez pe nebuni... Cata libertate! Cat de usor navigheaza ei prin lumile lor pline de fantezie, lumi la care noi, ceilalti, nu avem acces. Cat de curiosi suntem cand vine vorba de ei... Cat de des ne intrebam ce-o fi in capul lor... Ii studiem, ii intoarcem pe toate partile... Ii invidiem?
Exista o atractie fata de acesti oameni concretizata la nivel subconstient. De ce? E oare nebunia o stare care ne lipseste? Un deziderat?
Multi oameni innebunesc, putini isi mai revin... N-ar putea acest lucru reprezenta dovada clara a faptului ca nebunia este o forma de evolutie? Nu stiu. Dar stiu sigur ca, fara putina nebunie, ne-am plictisi de moarte...

Ganduri

2005-11-14T19:00:00.000+02:00

"I don't suffer from insanity. I enjoy every minute of it."

Unknown

"The statistics on sanity are that one out of every four Americans is suffering from some form of mental illness. Think of your three best friends. If they're okay, then it's you."

Rita Mae Brown

"I suppose it is much more comfortable to be mad and know it, than to be sane and have one's doubts."

G.B. Burgin

Poezie: As zbura

2005-11-11T18:23:00.000+02:00

Iar am uitat ca-s om
Si am zburat...
Am dat din aripi larg
Dar am picat.

Nu pot trai aici,
Nu vreau pamant
Dar nu stiu ce sa fac,
Ca asta sunt.

Oricat m-as chinui,
Nu am ce face...
Stau pe pamant, sunt om
Dar nu imi place!

Demonstratie

2005-11-11T18:16:00.000+02:00

Om fi singuri in univers? Or mai fi si altii?
Trebuia sa incep altfel... Universul asta o fi real? Mi-e greu sa cred! Atata timp cat nu-i stiu limitele, n-am nici cea mai mica dovada.
Dar sa presupunem ca este. Si daca tot am inceput sa coboram pe panta asta abrupta, sa continuam. Sa presupunem ca nu suntem singuri. Ca mai exista cineva pe care, intr-un final, il vom intalni.
Daca sunt entitati inferioare, slabe sanse. Daca sunt superiori, poate ne vor gasi ei pe noi. Iar natura lor? Mi-e greu sa-mi imaginez... Poate sunt rai, poate sunt buni. Poate sunt indiferenti.

Daca ne-ar strivi asa in joaca, i-am condamna? Atata timp cat sunt superiori, nu cred... Atata timp cat pot, e dreptul lor...

Parca aud un tribunal dand verdictul: "Voi oamenii sunteti inferiori, drept urmare meritati moartea!" Ce argument sa mai aduci?
Invinuim lei pentru ca mananca zebre? Sau, in alta ordine de idei, cate furnici oi fi calcat la viata mea fara sa-mi mai cer scuze...

Gand

2005-11-11T18:05:00.000+02:00

"Some people worry that artificial intelligence will make us feel inferior, but then, anybody in his right mind should have an inferiority complex every time he looks at a flower."

Alan C. Kay

Poezie: Din plictiseala

2005-11-02T19:54:00.000+02:00

M-am plictisit de rolul meu...
Nu stiu de ce, nici nu era prea greu.
Si totusi, un actor din scena iese,
Urmand s-apara si in alte piese.

Acum imi pun o singura-ntrebare:
Cum am sa fac si unde ma duc oare?
Ca de pornit eu as porni acum,
Dar unde voi ajunge, pe ce drum?

Nu vreau decat sa urc inca o treapta
Spre infinitul care ma asteapta.
Ar fi frumos ca viata sa-mi ajunga
Dar, din pacate, nu-i atat de lunga.

3 iubiri sacre

2005-11-02T19:44:00.000+02:00

Cele 3 mari iubiri ale mele: MUZICA, IMAGINEA si CUVANTUL.
Daca ar fi sa aleg o ordine, probabil, pe primul loc ar sta...

1. MUZICA: O respect atat de mult incat nici nu ma incumet sa o fac. Ce ar insemna sa ma apuc si de cantat? De fapt, adevarul este ca inca sper sa ajung DJ. Ideea, in sine, nu e aceea de a face muzica, ci de a imparti cu altcineva o anumita pasiune care aici este reprezentata de sunet. Una din cele mai puternice fantezii ale mele ar prinde viata daca as reusi sa strang toti cunoscutii intr-un loc si sa-i fortez sa asculte, doua - trei zile continuu, muzica mea preferata.

2. IMAGINEA: Suficient de decriptiva pentru a nu a mai avea nevoie de sunet sau cuvant. Am mai vorbit despre ea asa ca ma abtin sa continui aici. Cel mai bine o pot face pe celelalte blog-uri ale mele.

3. CUVANTUL: Probabil lucrul de care am fost tot timpul dependent si care mi-a mancat cea mai mare parte din viata si, totodata, singurul prin care concep a ma realiza. Poate si pentru ca muzician, fotograf sau pictor nu voi ajunge niciodata. I-am alocat cea mai mare perioada a vietii mele fie citind, fie scriind, fie vorbind, fie ascultand. Si cred ca asa va ramane mereu...

Sunt anumite momente cand fiecare dintre lucrurile de mai sus reprezinta TOTUL. Cateodata uit de muzica, de imagine sau de cuvinte. Dar niciodata de toate in acelasi timp si niciodata permanent.

Gand

2005-11-02T19:40:00.000+02:00

"If the doctor told me I had six minutes to live, I'd type a little faster."

Isaac Asimov

Poezie: Poveste

2005-10-21T20:01:00.000+03:00

Povestea iar a luat sfarsit
Si trist, ma-ndrept catre iesire,
Cortina cade ca-ntr-un rit
Pagan... E ultima oprire.

Acum astept, nu am ce face...
Ma-ntreb de va mai scrie oare,
Povestitorul care-mi place,
O continuare...

Vacanta

2005-10-21T19:56:00.000+03:00

Ma simt obosit. Atat de obosit incat, uneori, ajung sa uit ca mai exist. Ajung sa uit de mine dar si de lumea care ma inconjoara.
Nu e vorba de nepasare. E doar putina resemnare. Am nevoie de odihna pentru ca mi-e din ce in ce mai greu sa ma concentrez pe mai multe planuri. Ma enerveaza ca nu le pot face pe toate in acelasi timp si la intensitate maxima.
Am obosit sa-mi impart ziua intre munca si somn. Vreau sa am timp sa lenevesc, sa ies cu prietenii fara sa fiu presat de ora tarzie, sa joc baschet, sa citesc...
Vreau sa am grija mai mult de lucrurile la care tin. Si nu numai de lucruri... Vreau sa acord mai multa atentie celor pe care ii iubesc... Si, implicit, mie...

Gand

2005-10-21T19:50:00.000+03:00

"All men should strive
to learn before they die
what they are running from, and to, and why."

James Thurber

Parerea mea: Imaginea

2005-10-19T22:41:00.000+03:00

Sunt momente in viata pe care ai dori sa le pastrezi cu orice pret. Fractiuni de secunda construite perfect dispar din memorie odata cu trecerea timpului. Ochiul le surprinde dar, de multe ori, mana e prea lenta pentru a le captura intr-o fotografie, intr-un desen sau intr-un film.

Sunt obsedat de imagine. Asta e clar. Drept urmare, mi-am mai facut un blog: http://visual-me.blogspot.com. Am vrut sa delimitez fotografiile facute de mine (http://pozele-mele.blogspot.com) de imaginile pe care le editez cu Photoshop, Photopaint sau alte programe de acest gen.

Iubesc imaginea pentru ca o imagine, surprinsa intr-un anumit loc si intr-un anumit moment in timp poate sa fie perfecta...

Gand

2005-10-19T19:09:00.000+03:00

"Don't expect anything original from an echo."

Unknown

Inca o zi...

2005-10-11T19:04:00.000+03:00

Frigul m-a facut atent. Se innoptase! Prima concluzie: A mai trecut o zi!
Am injurat din nou timpul ca-mi induce uitare si i-am multumit printr-o plecaciune pentru ca ma scapa de chinuri. Adica pentru acelasi lucru.
M-am ridicat sa plec dar nu stabilisem inca tinta asa ca am preferat sa mai stau putin. Ce placut e sa stai. Nimic nu te impinge din spate, nimic nu te cheama din fata. Cand nu exista cauza, cand nu apare feed-back. Cand nu exista destin.
Ca, daca ar exista…
Determinism. 1. A mai trecut o zi! => 2. Mi-e mila… de mine!
Destin. 1. A mai trecut o zi! => 2. Va mai trece una!

Parerea mea: Mila

2005-10-11T19:02:00.000+03:00

Simt mila pentru anumiti oameni. Acolo unde apare neputinta, mila este sincera si durerea reala. Existentele patetice, in schimb, unde forta este investita numai in lupte marunte (prin mijloacele de transport in comun, la cozi, in fabrica, la o bere in fata blocului), imi produc o mila vecina cu scarba.
Sunt ingrozitor de multi oameni care traiesc din inertia impusa de un anumit sistem, ai carui creatori si sclavi, in acelasi timp, sunt. Priviri plecate fara urma de lumina, afundate in adancul gri cotidian care nu ofera nici o solutie, nici o sansa, nici o speranta.
Mi-e mila de acei oameni care dupa o investitie minora dar constanta in propria lor viata observa intr-un final ca nu mai au nimic. Ca banca a dat faliment si tot ce le ramane e sa mearga la mitinguri in Piata Victoriei. Mi-e mila de acei oameni care nu pot merge pentru ca nu au picioare dar nu simt decat ura pentru aceia care intarzie voit. Simt compasiune pentru cei care isi asuma o existenta dar nu si pentru aceia care incearca sa o propage in viitor fara a construi o fundatie. “Voi trai maine!” sunt doar cuvinte care prelungesc suferinta. Daca poti trai acum, de ce sa mai amani? Pregatim viata dar nu o traim efectiv. Si atunci, cum sa nu simt mila?

Mila. Despre asta am vorbit azi. Unii ar putea spune ca am descris aroganta. Oricum, credintele mele nu trebuiesc impartasite. Ele nu reprezinta referinte obligatorii pentru o existenta decenta. Sunt doar asa, ca sa fie…

Gand

2005-10-11T19:01:00.000+03:00

"Better to write for yourself and have no public, than to write for the public and have no self."

Cyril Connolly

Poezie: Departe

2005-10-05T20:02:00.000+03:00

Prea multa vreme-n mine am cautat
Si n-am gasit nimic intr-un final.
Cand am privit in zare disperat,
Eram mult prea departe de vreun mal.

Atunci am inceput sa strig cat pot,
Raspunsul insa nu a mai venit…
Si tot de-atunci continui sa inot,
Sperand ca va mai fi un rasarit.

Parerea mea: Sufletul

2005-10-05T19:47:00.000+03:00

Avem suflet? Cine e nebun sa zica nu?

1) Sufletul, mai mult ca toate, reprezinta pentru noi toti o ipoteza atragatoare. Ar fi dureros daca am afla la un moment dat ca acesta nu exista si ca noi functionam numai in baza unui mecanism. Avem nevoie de aceasta idee ca, undeva inauntrul nostru, exista ceva care ne anima, ceva care ne pune in miscare emotionala si stabileste o legatura cu Divinitatea. Acest lucru ascunde in fapt dorinta de a nu fi lasati singuri.
2) Sufletul, dupa parerea mea, ascunde cam toata trairile de care am fost vreodata capabili. Este ca o baza de date emotionala structurata pe mai multe categorii dar cu doua directii principale, opuse dar antagonice: IUBIREA si URA. Printre acestea doua trece o linie subtire care poarta numele de INDIFERENTA.
3) Sufletul e un paradox. Functioneaza de capul lui desi fiintele umane sunt dotate cu liber arbitru. Uite, de exemplu, nu-i poti spune sa taca. Nu-i poti spune sa nu mai planga iar cand vrea sa rada, rade cu sau fara vointa ta. Sufletul face ce vrea in noi. Degeaba corpul merge intr-o parte cand sufletul o ia in sens opus.

De multe ori n-am ascultat ce-mi spune si m-am ratacit…

Gand

2005-10-05T19:45:00.000+03:00

"A sensible man will remember that the eyes may be confused in two ways - by a change from light to darkness or from darkness to light; and he will recognize that the same thing happens to the soul."

Plato

Poezie: Din cand in cand

2005-10-03T20:14:00.000+03:00

Din cand in cand, m-apuca un dor
De-a pluti… si-ncerc sa zbor…
Dar uit mereu ceea ce sunt
Si cad greoi, lovit de vant,
Iar pe pamant…

Din cand in cand, imi amintesc
De dragoste si mai iubesc...
Dar dragostea mereu dispare,
Lasandu-ma cu ochii-n soare
Si iar ma doare…

In general cam uit de toate
Iar de-mi aduc aminte poate
Se-ntampla rar si-atunci razand,
Prin minte-mi trece cate-un gand
Din cand in cand…

Visand...

2005-10-03T20:12:00.000+03:00

Aveam un vis cand eram mic… Era un vis ciudat care devenise obsedant de repetitiv.
Visam ca zbor la cativa metri de pamant, coborand intr-o vale, iar in fata mea mergea o silueta intunecata. As fi vrut sa aleg alt drum dar lucrul acela rau ma tinea intr-un fel prizonier intr-un mod numai de el stiut iar eu nu puteam scapa. Incercam sa dau din ce in ce mai tare din aripi dar asta nu facea decat sa ma apropie si mai mult de aceea creatura. Coboram impreuna cu el, impotriva vointei mele, spre noapte. Nu reuseam sa gasesc forta necesara pentru a ma desprinde spre cer. Nu stiu sigur daca era numai vina lui sau slabiciunile mele imi stateau in fata.
Daca s-ar fi intors si ar fi ridicat mana spre mine, m-ar fi atins. M-ar fi apucat de un picior si m-ar fi tras in jos… In intuneric… Pentru totdeauna…

Aceeasi senzatie o am si acum dar mult mai difuza. Observ cu fiecare noapte care trece cum cerul ramane fara stele. Ne indreptam spre iarna si nu avem cum sa o ocolim…

Cat despre vis... Nu mai reusesc sa-mi amintesc sfarsitul…

Gand

2005-10-03T20:07:00.000+03:00

"All the things one has forgotten scream for help in dreams."

Elias Canetti

Poezie: Venind sfarsit

2005-09-29T18:39:00.000+03:00

Atunci cand am vazut-o era inca departe,
Nu ma gandeam la rau, nu ma gandeam la moarte.
Era senin pe cer, de frica nu stiam
Era doar prima zi si eu, nebun, zambeam.

A doua zi, pe cer, au inceput s-apara
Nori negri ca taciunii si am uitat de vara.
Cand am vazut-o clar, era asa de-aproape
Venea de peste tot, prin cer, pamant si ape.

A treia zi, in umbra, s-a asternut pe noi,
Eram atat de slabi, batrani, saraci si goi
Si-a inceput s-adune din toti cate un pic
Iar sufletu-l simteam din ce in ce mai mic.

Apoi veni sfarsitul, iar noi pluteam spre stele
Urcand in largi sicrie, doar oase fara piele.
Iar ea ne insotea, aproape, stand de straja
Si totul se pierdea in neguri, ca-ntr-o vraja.

Parerea mea: Realitatea

2005-09-29T18:34:00.000+03:00

Ce inseamna de fapt, realitatea? Un lucru concret nascut prin intersectia tuturor simturilor noastre sau ceva dincolo de noi?
Avem oare, fiecare, propria noastra realitate sau aceasta este una singura pentru toti?
Pentru ca simturile, de obicei, inseala. Si toti avem dovezi in sensul asta…
Mai mult, chiar, daca realitatea nici nu exista? Daca e doar o creatie a unei minti superioare noua pentru a ne da un sistem de referinta? Daca ne invartim in gol?

Dar daca noi nu existam? Daca suntem numai niste marunte inchipuiri? Jucarii, papusi, imagini trecatoare prin fata unui obiectiv gigantic.
In alta ordine de idei, cat de constienti suntem de existenta unui fir de nisip? Cineva spunea ca viata unui fir de iarba nu este cu nimic mai prejos decat lunga calatorie a unei stele. Dar cine numara firele de iarba? Exista cineva in lumea asta pe care il intereseaza cum cresc acestea? Care le asculta? Care le mangaie?
Ar putea fi realitatea umana numai un spectacol de sambata seara pentru cine stie ce entitate pusa pe joaca? Iar daca acest spectacol nu ar fi urmarit de nimeni nu ar fi si mai tragic?
Un show inutil… O alta gluma pe care nu o inghite nimeni… Un sitcom care moare dupa primul episod…

Sa fie asta realitatea? Cateodata inclin sa cred…

Ganduri

2005-09-29T18:32:00.000+03:00

"Reality is that which, when you stop believing in it, doesn't go away."

Philip K. Dick

"How do we know that the sky is not green and we are all colour-blind?"

Unknown

"Did you ever wonder if the person in the puddle is real, and you're just a reflection of him?"

Calvin and Hobbes

Poezie: Clipa

2005-09-27T19:38:00.000+03:00

Din fiecare clipa se naste-o noua lume,
Si moare tot acolo, prin suferinta grea
Iar noi indiferenti, marunti si fara nume
Ii stam la capatai, de parca ne-ar durea.

Iar daca plangem azi, e numai o minciuna
Noi simulam durerea ca niste mari artisti
Doar timpul ce-a trecut ar reusi sa spuna
Cat suntem de marunti, de efemeri, de tristi.

Cu fiecare clipa, primim o sansa noua
Zambind aiurea insa, o ocolim voit
Privim in alta parte facandu-ne ca ploua,
Pana ce universul apune-n astfintit.

Parerea mea: Timpul

2005-09-27T19:37:00.000+03:00

Una din conditiile umane este aceea de a pierde timpul, iar apoi, de a alerga cu disperare dupa el.
Putini inteleg valoarea timpului. Putini inteleg ca acesta se traduce, de multe ori, prin viata. Prin insusi existenta noastra.
Cea mai mare greseala pe care o facem este ca, fara dram de minte, consideram ca avem timp. Ca e al nostru si putem dispune de el dupa bunul plac. Eroare! Timpul ne conduce… Timpul ne incheaga, timpul ne dezleaga.
Ne putem impotrivi timpului? No way! Nici cea mai buna crema de la Vichy nu se poate bate cu trecerea lui. Suntem la mana timpului si el ne intoarce in ce directie vrea.
O data ce am inteles acest lucru, nu ne ramane decat sa-l cuantificam in micile noastre unitati de masura si sa ne folosim de el atat cat ne permite.

La un moment dat am simtit ceva trecand in zbor pe langa obrazul meu. Am crezut ca e un fluturas care ma facuse atent prin bataia aripilor lui. Instinctual, am incercat sa-l prind. Nu era decat o clipa ratacita de timp care se pierduse prin imprejurimi.
Am ras atunci cu pofta si fara pic de mila, am luat cateva bolduri si i le-am infipt pe rand in aripi, unul cate unul, fixand-o pe o coala alba de hartie. Nu s-a zbatut, n-a incercat sa fuga… De parca se astepta la asa ceva de la persoana mea… De parca asta ar fi fost destinul ei…
O mai am si acum undeva prin suflet. Dispare lent si lasa in urma ei un gust dulce-amar pe care il savurez cu nesat. Sub numele de AMINTIRE…

Astept raspuns vostru! Sau pierd timpul?

Gand

2005-09-27T19:34:00.000+03:00

"Time wastes our bodies and our wits, but we waste time, so we are quits."

Unknown

Poezie: Amandoi

2005-09-23T18:51:00.000+03:00

Am remarcat azi, intr-o oarecare joi
Ca-n fata casei mele, crescute din noroi,
Trecand print vanturi reci, prin picaturi de ploi,
Stau doua floricele, ce-mi amintesc de noi.

Cand una sta plecata, privind cu ochii goi,
Cealalta sta si lupta cu-al apelor suvoi…
Cand prima le da drumul petalelor ei moi,
A doua se ridica urcand cat pentru doi.

Iar de ma-ntrebi acum, pe care din noi doi
Il reprezinta floarea ce urca-n sus vioi,
"Chiar nu conteaza fata!", am sa-ti raspund apoi,
Ci doar ca-s impreuna, asa cum suntem noi.

Parerea mea: Zgarcenie

2005-09-23T18:50:00.000+03:00

Am cumparat astazi, ca aproape in fiecare zi, bomboane de ciocolata cu visine. M-a intristat purtarea vanzatoarei pentru ca n-am avut sa-i dau o mie de lei marunt iar ea mi-a spus pe un ton nesuferit: “Sa mi-i aduci!”. Desi, in fiecare zi cand imi iau tigari, las mai mult…
Mi-a adus aminte de un fost coleg de generala care ma impresiona prin zgarcenie. Aveam amandoi o boala sa comandam carti prin posta de la Nemira (din colectia Nautilus). Mai naspa era cand trebuia sa platim. O data, a trebuit sa platesc la posta cu o moneda de 50 lei ruginita pe care mi-a dat-o el… Si tipa de la ghiseu m-a intrebat: “De unde ai dezgropat-o?”

Cand am mai crescut si am inceput sa iesim in oras, venea cu noi fara nici un ban dar cu bomboane… Valoare, spunea el… La Balul Bobocilor, in liceu, a trebuit sa-i platesc eu garderoba. Iar fara bani…
4 ani am fost colegi in Sincai. 4 ani a venit la scoala cu acelasi pulover, aceeasi pereche de blugi, aceiasi pantofi. 4 ani m-a fixat cu privirea ori de cate ori imi cumparam un corn sau un suc pana cand, de rusine, ajungeam sa le impart cu el…
L-am intalnit de curand… E medic stagiar. Statea pe un peron asteptand tramvaiul. Manca acelasi sandwich pe care maica-sa i-l facea din clasa I. M-a intristat din nou…

Multi dintre noi suntem zgarciti. Aproape toti cand trebuie sa investim sentimente. Mi-ar placea sa spun ca, in privinta asta, eu sunt cel mai altruist. Dar m-as minti pe mine si v-as minti pe voi…
As vreau sa fiu… Iar dragostea si ura care zac in mine sa iasa candva la suprafata… Ca intr-o explozie… Si sa rastoarne tot in drumul lor… BOOM!

Gand

2005-09-23T18:49:00.000+03:00

"Winter is an etching, spring a watercolor, summer an oil painting and autumn a mosaic of them all."

Stanley Horowitz

Poezie: Baut-am!

2005-09-20T20:33:00.000+03:00

Iar am baut aseara
Pahar dupa pahar.
Bineinteles ca iara
Am adormit pe bar.

Ca d-aia e frumoasa
A naibii bautura…
Ca uite, eu, acum
O laud prin cultura…

Si iar se lasa seara
Si sticla iar ma-mbie,
Intai o dau de-o parte…
Intr-un tarziu spun: "Fie!"

Ridic acum paharul
Si-nchin… Cin’ sa m-auda?
Inghit zambind amarul
Si plang… ca sticla-i nuda…

Parerea mea: Bautura

2005-09-20T20:25:00.000+03:00

Aseara… Hic! …iar m-am intrecut cu gluma. Coniacul, bautura aristocratilor, a facut din mine ce a vrut el. Mai intai m-a transformat in filozof, apoi in stand-up comedian ca in final sa devin, cu ajutorul lui, clovn.
Bautura da libertate spiritului. Asta e clar! Mai naspa e cand pierzi haturile si spiritul se duce unde vede cu ochii… Iar ce-ti ramane, e numai corpul asta care te duce unde vrea el… Prin santuri, prin tufisuri, prin stalpi…
In numele tuturor barbatilor care inteleg bautura ca pe un catalizator al intelectului, sunt nevoit a ma adresa celorlati:

Traiti in intuneric! Traiti in ignoranta! Lepadati-va de indiferenta pentru ca nu veti trai la nesfarsit! Acum e momentul sa puneti mana pe sticla si gura pe pahar! La naiba cu apa! Beti pentru voi insiva! Beti pentru viitor!

Coleg de pahar cu Pavel Stratan si cu Parazitii, adaug folclorului romanesc o noua balada inchinata bauturii… Undeva mai sus…

Gand

2005-09-20T20:11:00.000+03:00

"If drinking is interfering with your work, you're probably a heavy drinker. If work is interfering with your drinking, you're probably an alcoholic."

Author Unknown

Cum fac eu catrenu'

2005-09-19T18:41:00.000+03:00

De foc sau de cutremur
Sa-mi fie frica mie?
Mai nou am… Cum sa-i spun?
Aqua-fobie…

Plouand prin Bucuresti (II)

2005-09-19T18:37:00.000+03:00

Ok, la inceput a fost amuzant dar acum cenusiul asta perpetuum al ultimelor zile a reusit sa ma scoata din sarite. Daca la inceput vedeam poezie in fiecare picatura de apa, acum, ajutat si de frigul de afara, am inceput sa intrezaresc venirea iernii. Brrrr…

Intrebari (eu centrez, eu dau cu capul):
I: De ce exista frigul?
R: Pentru bucuria eschimosilor.
I: De ce nu poate fi tot timpul soare? Chiar si noaptea?
R: 1. Pentru ca nu ar mai exista apus si rasarit… Si ar fi pacat! 2. Pentru ca s-ar trezi cocosii cantand aiurea in mijlocul zilei.
I: Unde se ascunde caldura cand e frig?
R: Daca am sti, probabil am fi acolo…
I: Cum ne-ar putea ocoli ploaia?
R: Numai plouand de jos in sus.
I: Cine a invatat vantul sa sufle?
R: Vantul e autodidact. Invata singur. Probabil intr-o viata anterioara a fost trompetist!
I: Cand pamantul intra in contact cu apa se formeaza noroi. In ce scop?
R: 1. Este o tehnica de marketing in promovarea detergentilor. 2. Pentru a ne aduce aminte ca nu ne tragem din maimute ci din porci.

Am auzit ca prin anul 2020 noi romanii nu vom mai avea iarna. Tricou cu maneci scurte, pantaloni scurti, inghetata toata ziua, dam foc la hainele groase, facem surf cu snowboard-ul, ne innegrim la soare ca africanii, uitam de oamenii de zapada (da-i naibii!), apar maimute in plopi, crocodili in Cismigiu, camile ca mijloc de locomotie, consumam 3 deodorante pe zi, bere 12 luni pe an, ne mutam toti pe litoral iar gheata o vom gasi numai in pahare.. 2020! Mai e ceva pana atunci…

Cu gandul la viitor dar cu realitatea dincolo de fereastra, in aceasta mizerabila zi de luni, 19 septembrie, pot spune fara remuscari:

Urasc ploaia!

Gand

2005-09-19T18:36:00.000+03:00

"I hate water - fish fuck in it."

W.C. Fields

Poezie: Oras sub ploaie

2005-09-14T20:36:00.000+03:00

Peste oras a inceput din nou sa ploua,
Dand strazilor anoste o fata noua,
Impodobindu-le cu rauri lungi, tacute,
Ce se-ntalnesc in intersectii, zeci si sute…

Orasul se transforma-ntr-o piscina
Prin care-noata rar cate-o masina,
Umbrele trec agale pe trotuare
Zambind una la alta cand nu-i soare…

Iar ploaia rece parca intra-n noi,
In suflet devenim putin mai moi
Si-ncepem sa-ntelegem ca, din nou,
Primim din cer cate un mic cadou…

Plouand prin Bucuresti...

2005-09-14T20:30:00.000+03:00

Ce frumos a fost azi Bucurestiul pe ploaie…

Rautacios: Numai zambete pe chipurile oamenilor… In special pe fetele de taximetristi care pluteau fericiti pe baltile Bucurestiului multumiti ca le-a mers bine… Iar toate acele lacuri care se impreunau pline de bucurie mi-au adus aminte de mare… M-am entuziasmat cand o masina in viteza m-a stropit numai si numai pentru ocazia pe care mi-a oferit-o… De a vedea valuri…

Invidios: Priveam la picaturile acelea de apa care cadeau fara incetare si ma gandeam cat de usoara le e misiunea… Gravitatia le face toata munca… Iar ele, pur si simplu, cad…
Nimic rau in ele. Daca ar exista asa ceva, am vedea mai mult ca sigur… Doar sunt transparente. Mai nasol e cand se izbesc de ceva… De pamant, spre exemplu. Atunci se divid in zeci de picaturi mai mici care sar aiurea in toate partile… Doar pentru a ajunge in aceeasi balta…

Mincinos: La un momentdat am reusit sa prind o picatura de ploaie in podul palmei. Incerca sa scape printre degete dar am tinut-o strans.. Privea in sus cu frica tremurand din tot corpul… Am aruncat-o spre cer dar ea, incapatanata, se intorcea mereu inapoi.
M-am uitat si eu in sus incercand sa gasesc ceva amenintator printre nori si am intrebat-o:
"De ce fugi? Ce te sperie acolo sus?"
Iar mi-a raspuns:
"Nimic. Mi-era dor de pamant."
Raspunsul ei m-a dus cu gandul la moarte dar parca citind in ochii mei acea idee, a completat:
"Nu-ti fie frica, o sa-mi vina din nou dorul de cer… Si atunci o sa ma evapor…"
Iar eu mi-am dat o palma… Cum sa uit tocmai circuitul apei in natura? Eu, care sunt peste 60 % apa?

Misterios: Ploaia asta a avut ceva special… Eu stiu cine a adus-o dar voua nu va spun…

Gand

2005-09-14T20:27:00.000+03:00

"Rainbows apologize for angry skies."

Sylvia Voirol

Poezie: Adio

2005-09-13T20:04:00.000+03:00

Iar am fugit urland spre nicaieri,
Inspaimantat de ce-am vazut si ieri,
Si alergand intins spre viitor
Am inteles intr-un tarziu ca am sa mor.

Va spun, ca tragic nu-i de fel,
Nici viata nu vreau sa o insel,
Caci corpul mi-e-n continua miscare,
Doar sufletul din piept imi moare.

Exista undeva adanc in mine
Ceva ce-am sa arunc, sa-mi fie bine.
Asa ca spun, privindu-ma-n oglinda
“Adio!” Apoi fug, sa nu ma prinda…

In cautarea...

2005-09-13T20:03:00.000+03:00

Sunt multe lucruri pe care le doresc dar care sunt din ce in ce mai departe de mine.
Nu ma refer la lucruri materiale desi acestea reprezinta un oarecare procent din ce vreau.
La un momentdat doream dragoste dar m-am inselat de prea multe ori ca sa ma mai bazez pe ea. Daca va fi sa fie… Ok. Eu nu o mai caut cu orice pret.
Din partea asta m-am cam saturat sa primesc numai superficialitate si indiferenta. Nimic concret. Fara substanta, fara adevar, fara suflet. Iar cand primesti un lucru cu discount 100 % parca acesta isi pierde valoarea. Fiind atat de ieftin, chiar nu merita sa investesti in el.
M-am saturat sa alerg ca nebunul dupa asa ceva, sa-mi programez mintea ca totul va fi perfect si ca, in sfarsit, am ceva la care sa ma gandesc tot timpul. M-am saturat sa mai mint pentru ca tot eu sa fiu singurul care crede. Nu mai vreau parti din intreg. Vreau totul.
Dar dragostea nu e principala mea problema in momentul de fata. Ce naiba spun, nici macar nu e o problema… Problema mea sunt ceilalti. Am inceput sa ma plictisesc de toti si sa caut din ce in ce mai mult singuratatea care imi face placere. M-am plictisit de prieteni, de colegi, de familie… De toti, aproape…
Nu pare un lucru bun la prima vedere dar probabil asta este modul meu de a pregati ofensiva. Pentru ca vreau sa fac altceva… Nu stiu exact ce dar daca e sa urasc ceva, atunci urasc monotonia… Vreau alte moduri de a ma simti bine…
As incerca sa fiu mai superficial. De ce nu? Toti o fac… Sa nu-mi mai pese de toate lucrurile care ma inconjoara. Ce nevoie au toti de grija mea?

Stiu ca scriind aceste lucruri par “bitter”. Nu sunt. Imaginati-va ca scriu cu zambetul pe buze… Serios.

Gand

2005-09-13T20:00:00.000+03:00

"Strangers are just friends waiting to happen."

Rod McKuen

Poezie: M & M's

2005-09-08T20:36:00.000+03:00

Doua bomboane mici de ciocolata,
Cea verde e baiat, cea roz e fata,
S-au intalnit odata pe-o carare,
Si dintr-o noapte-a rasarit un soare.

De-atunci se plimba numai impreuna,
Doar ochi in ochi, tinandu-se de mana,
Si tot de-atunci s-a terminat cu smecheria
Ca au intrat in scena Marius si Maria.

Mari_a/us

2005-09-08T20:35:00.000+03:00

Marius, fratele meu si Maria, prietena lui. Doi oameni pe care ii iubesc. Destepti. Haiosi. Asa prieteni mai rar.
Din pacate, nu-i vad asa de des pe cat imi doresc. Dar atunci cand ii vad… Nu-mi ramane decat sa-i strang in brate.
Fratele meu, mai mult ca sigur, e persoana care ma cunoaste cel mai bine. Este singurul care imi anticipeaza actiunile pana in cele mai mici detalii. Dupa doua decenii de convietuire… Cred si eu.
Maria e joviala si chiar imi place sa stau de vorba cu ea. 4 a clock in the morning… She knows better!
Impreuna formeaza cea mai sincera pereche pe care o cunosc. N-am vazut doi oameni care sa se inteleaga mai bine.

Acum, chiar mi-e dor de ei…

Gand

2005-09-08T20:33:00.000+03:00

"Sticks in a bundle are unbreakable."

Kenyan Proverb

Poezie: Singur

2005-09-07T18:55:00.000+03:00

Singur, de vorba stau cu mine.
Intreb, raspund, concluzia… tot eu.
Nu-i rau dar sigur nu-i nici bine
Cand publicul lipseste e mai greu…

Si chiar de as avea ceva de spus
Cand o idee-n mine se aprinde,
Degeaba urc din ce in ce mai sus,
Ca apoi cad si nimeni nu ma prinde.

Iar vorbele-mi pornesc spre departari
De unde nu se mai intorc vreodata...
Pe-acele intunecate lungi carari,
Nu cred ca vor lasa vreo pata.

Doar cerul fara margini le reflecta
Si le intoarce inapoi cumva,
Iar mintea mea-ncurcata si defecta
Se bucura si pentru-asa ceva.

Parerea mea: Singuratate

2005-09-07T18:53:00.000+03:00

Imi place cuvantul pentru ca reda o stare naturala care imi ofera libertate. Cel putin mental. Sunt si momente mai proaste in care incearc sa scap de singuratate dar atunci cand o caut voit e buna. Se numeste solitudine.
Eu ma simt confortabil in propria mea piele, iar singuratatea mea nu inseamna plictiseala. Atunci cand sunt singur ma concentrez pe anumite lucruri care imi fac placere chiar daca si numai sub forma unor ganduri. Cand sunt singur chiar reusesc sa dialoghez cu mine insumi. Chiar ma inteleg.
In general singuratatea ca idee nu prea e permisa in lumea de azi. Unde sa fugi? Unde sa te ascunzi? Peste tot te lovesti de cineva. Si atunci nu-ti ramane decat sa te refugiezi in sine. Stand pe loc. Iar ei te pot lovi din toate partile. Nu le raspunzi. E atat de simplu. Singuratatea reprezinta o lipsa a unei forme de comunicare cu ceilalti dar reprezinta in sine comunicare. Daca nu vorbesti cu ei, comunici cu mediul sau cu tine insuti.
Pe de alta parte, cand doi oameni care inteleg singuratatea se intalnesc fata in fata, ea dispare. E ca un tratament impotriva ei, desi repet, pentru mine reprezinta si o stare de bine. Recunosc insa ca la fel de frumos poate fi si in doi.
Deci, ca o concluzie, imi place si sa fiu singur dar si cu cineva… Sunt fericit oricum!Iar ma contrazic cu mine insumi dar poate asta e privilegiul singuratatii…

Gand

2005-09-07T11:52:00.000+03:00

"Inside myself is a place where I live all alone, and that's where I renew my springs that never dry up."

Pearl Buck

Poezie: Pe canapea

2005-09-06T19:47:00.000+03:00

Am stat o zi pe canapea,
Privind in gol, gandind la ea…
La intrebarea-aceea amara,
Raspunsu-ntarzia s-apara…

Atunci i-am dat un telefon
Si i-am cerut total la bon…
Iar ea mi-a spus: "Pai, dragul meu,
Daca nu stii, nu-ti spun nici eu."

"Raspuns invata sa gasesti,
In cine sunt si-n cine esti,
Ca eu ascunsa zac in tine
Iar tu te oglindesti in mine."

Intr-un tarziu am inteles,
De-ntreb mai rar si-ascult mai des,
Voi intelege ce doreste.
Acum eu tac si ea vorbeste.

Parerea mea: Frica

2005-09-06T19:44:00.000+03:00

In general frica nu e reala. Doar supradimensioneaza coordonatele unui lucru care ne poate face rau. De multe ori ne speriem de obiecte marunte care, in fapt, se ascund de noi sau care nu poseda nici o intentie clara de a ne rani.
Mereu ne asteptam sa patim ceva… Exista o predispozitie umana de a gandi la rau. Este adevarat ca de multe ori acest lucru ne ajuta sa organizam si apararea dar, in mare, autosugestionarea fricii nu are rezultate bune.
De ce ne e frica? Pai, fiecare cu ale lui… In general de moarte, boala, saracie, insucces… Dar, in acelasi timp, ne ferim si de lucruri frumoase. In primul rand de oameni. Desi suntem din ce in ce mai multi, devenim din ce in ce mai singuri…
Mie mi-e frica de ce nu cunosc. Bine, asta nu ma opreste sa merg inainte... Dar de multe ori, frica aceea inexplicabila, care nu stii de unde apare sau ce defineste, e foarte periculoasa. Mai ales cand esti singur… Realizezi intr-un tarziu ca porneste din tine si tot tu o amplifici dar nu te poti opri... Pulsul creste. Pupilele se dilata. Tremuri. Frica de rau... Dar nu de raul tau, de raul celor apropiati tie. De raul celor pe care ii iubesti. Care poate lovi fulgerator. Oricand. Oriunde. Si nu ti-e frica ca se va produce… Ti-e frica ca nu vei putea raspunde. Ca nu vei avea replica…

Lucrul bun care ramane in urma acestor temeri este ca te gandesti la ceilalti. Eu unul o fac. Tot timpul.

Gand

2005-09-06T17:50:00.000+03:00

"Fear: False Evidence Appearing Real."

Author Unknown

Poezie: In sus

2005-09-05T19:54:00.000+03:00

Ma uit atent cum creste iarba lunga,
Tacuta, pajnica, pornind in sus spre cer...
Si chiar de nu va reusi ca sa ajunga,
Ma sperie dorinta ei de fier.

Din ce tarie se hraneste oare,
Si ce pamant ii sta la radacina,
De se indreapta hotarata catre soare,
Din intuneric rece spre lumina?

De unde as putea sa strang putere
Sa ma ridic inalt deasupra sortii
Si cine ar putea sa imi ofere
Seninatate dulce-n fata mortii?

Parerea mea: Atingerea

2005-09-05T19:53:00.000+03:00

De ce avem nevoie de ceilalti? Pentru ca ne trebuie un sistem de referinta.
Cum ne-am putea masura bucuriile si dramele daca nu in raport cu cei asemenea noua.
Exista in om o trasatura de caracter care il impinge spre fericire numai atunci cand acesta se daruieste celorlalti. E o dovada de altruism pur care zace in fiecare dintre noi si, de multe ori, ia o forma subconstienta. Simtim nevoia de a imparti cu ceilalti atat lucrurile rele cat si cele bune. Nici unul dintre noi nu doreste, de exemplu, sa stea singur in fata unei catastrofe. Iar atunci cand suntem martorii unei minuni trebuie sa fie cineva langa noi. De fiecare data avem nevoie de o persoana pe care sa o strangem in brate. De necaz sau de fericire.
Atingerea umana reprezinta un lucru deosebit. Atat cei care se feresc de ea, cat si cei care o cauta ii pretuiesc valoarea. Acel scurtcircuit care se produce prin atingere uneste doua sau mai multe suflete, fie si numai fizic. Cata apropiere aduce un strans de mana, cata caldura ofera o imbratisare, cata dragoste transmite un sarut. Iar sexul, cea mai intima expresie a apropierii dintre oameni, reprezinta perfectiunea atingerii.

Cele mai adanci trairi, asadar, le manifestam prin atingere. Din pacate, si ura se subscrie tot acestor coordonate. Cel putin o data in viata am dat sau am primit o palma… Si cel mai rau este ca, de obicei, sufera si cel care a dat…

Gand

2005-09-05T19:09:00.000+03:00

"No man is an island, entire of itself; every man is a piece of the continent."

John Donne

Poezie: Prieteni vechi

2005-09-03T16:36:00.000+03:00

M-am revazut din nou cu-n vechi amic
Si mi-am adus aminte cum eram
Pe vremuri, cand eu nu stiam nimic
Si el ma-nvata si ne jucam…

Acum ma uit la el, si cum privesc,
Ma chinui sa-mi aduc aminte
Cat il iubeam, acum nu-l mai iubesc
Si-aproape l-am pierdut din minte.

Ma tot gandesc cum anii trec mereu
Si-ntre prieteni devenim mai reci...
Ma uit la mine, stiu ca numai eu
Ii tot alung. O, timpule cum treci!

Prieteni vechi se intorc…

2005-09-03T16:34:00.000+03:00

Azi am primit un telefon. N-as fi dorit. Un fost prieten care a stat trei ani la puscarie. Jaf si consum de droguri. Stiam ca a iesit in urma cu vreo doua luni, dar am preferat sa-l ocolesc. Ce-am fi putut discuta? Cum e viata la parnaie?
Mai devreme sau mai tarziu trebuia sa ne intalnim. Era ceva de care nu puteam scapa…

In urma cu aproape patru ani, a inceput sa traga heroina la tigara sub indrumarea atenta a doi “baietasi de cartier”, Aschie si Chioru’. Apoi sa-si bage in vene.
A dus-o asa aproape un an de zile, timp in care noi ne departam din ce in ce mai mult de el. Furturi marunte care au culminat cu spargeri de masini... Politia. A spart un Mertan care apartinea unui smecher. Era atat de drogat ca nu a auzit alarma… L-au prins. L-au batut. Un an cu suspendare. Apoi din nou, alta masina. De data asta trei ani. Pe bune…

M-am intalnit azi cu el… Mi-a povestit. Ca era mai bine la parnaie, ca aici se plictiseste, ca nu-l angajeaza nimeni…
Avea trei tatuaje pe el. Trei zvastici. Acolo, ii spuneau Nazistu’. Nu parea schimbat, poate putin mai slab. Spunea ca e curat, ca nu mai trage…
Ciudat, nu mi sa parut periculos… Dar stiu ca e…

Ramane pentru mine un vechi prieten... pierdut… pentru totdeauna...

Gand

2005-09-03T16:30:00.000+03:00

"Things ain't what they used to be and probably never was."

Will Rogers

Haiku: Culori

2005-09-02T17:43:00.000+03:00

Albastra mare,
Galben cazut din soare,
Rosia zare.

Haiku: Statuia

2005-09-02T17:32:00.000+03:00

Ochii sus spre cer,
Corpul tot cladit din fier,
Inima doar ger.

A da coltul...

2005-09-02T17:26:00.000+03:00

“A da coltul” este o expresie pe care acum o voi folosi sub alta forma. Nu cu intelesul de “a muri” ci mai degraba cu sensul de a incheia o etapa, de a trece la alt nivel.
In viata, cred eu, dam coltul de mai multe ori. Si dupa fiecare colt pandeste ceva. Poate sa fie un lucru bun sau, la fel de bine, poate sa fie un lucru rau.
Intr-un fel e pacat ca nu putem vedea de la departare ce ne asteapta si ca mereu ne trezim in mijlocul problemelor sau al bucuriilor. Se aseamana mult cu o loterie, dupa fiecare colt ivindu-se ba o minune, ba un cosmar.
E adevarat ca trebuie sa stii sa dai coltul. Ca intr-o curba. Daca o tai pe interior, te lovesti de zid, daca o iei prea pe exterior s-ar putea sa fii proiectat in afara drumului. Trebuie, mai mult ca toate, sa ai un oarecare echilibru atunci cand schimbi directia. Si, in acelasi timp, sa fii pregatit de orice. Pentru ca ceva sigur te asteapta dupa colt. Toti speram ca acel ceva sa fie fericirea sub oricare din formele ei: iubire, glorie, putere.
Eu unul am dat cam multe colturi si tot ce-am gasit a fost mediocritate, nesiguranta, indiferenta. Iar cand gasesc cateodata si un lucru care ma incanta, cineva vine si imi ia cadoul spunandu-mi:
-Nu era pentru tine… Scuze!
Cu asa ceva nu te poti obisnui si iti revii cu greu dupa o asemenea pacaleala. Incerci sa rezisti si te refugiezi in alte placeri mai marunte care nu zac dupa colturi dar astepti plin de speranta ca, odata, cand vei da coltul, sa gasesti lucrul acela pe care l-ai cautat atata timp in subconstient, fara a-i anticipa forma, continutul sau materia, dar stiind prea bine care ii este valoarea.

Eu chiar astept mai mult de la viata dupa urmatorul colt…

Gand

2005-09-02T17:10:00.000+03:00

"The only problem
with Haiku is that you just
get started and then"

Roger McGough

Poezie: Spre viata...

2005-09-01T18:38:00.000+03:00

Soarele-mi zambeste-n fata,
Mi-a venit pofta de viata.
Ce tot stau si tot gandesc?
Timpul e sa ma trezesc.

Pana-acum m-am pregatit
Sa traiesc, dar n-am trait...
De acum, traiesc din mers,
Asta e ultimul vers…

Poezie: In ploaie

2005-09-01T18:37:00.000+03:00

Cand ploaia a-nceput deodata,
Am intrebat: “Ce facem fata?
Hai sa ne-ascundem undeva!”
“Hai sa mai stam!” Raspunse ea.

Si ploaia cade, ce sa faca,
Iar mie a-nceput sa-mi placa.
Zambind, privesc in ochii ei,
Iar ea priveste intr-ai mei…

Cuvintele-si pierdura rostul,
Eu stau, ma uit la ea ca prostul,
O trag de mana ca sa vina,
Apoi ne pierdem in lumina…

Poezie: Inapoi

2005-09-01T18:28:00.000+03:00

Pe umar bate cineva...
Cand m-am intors, era tot ea
Voioasa, ma intreba de voi,
Sa ma intorc iar inapoi.

Eu am zambit, “Pai draga mea,
M-am tot intors dar n-as mai vrea,
Ca, vezi tu, pe acest lung drum
Eu nu mai avansez nicicum.

Iar plec un pic si iar revin,
Tu nici nu stii de al meu chin,
Ca pentru tine e un joc
In schimb, eu nu pot sta pe loc."

Cu ochi mirati, ea ma privea,
Facandu-si loc in mintea mea
Si spuse: “Sa te vad fugind,
Ca tot usor am sa te prind!”

Poezie: Spre nicaieri...

2005-09-01T18:25:00.000+03:00

Cum am ajuns intr-un pustiu,
Mi-e greu sa aflu, chiar nu stiu.
Privesc in jur, nimic nu-i viu…
O, Doamne, s-a facut tarziu!

Ma-ndrept incolo, vin incoace,
Ma-nvart in cerc, nimic nu-mi place...
Tu intuneric, orice ai face,
Te rog frumos sa imi dai pace!

Ma-ntreb acum de pot scapa
Nu vad nimic in fata mea,
Iar noaptea vine sa ma ia,
Incet de tot ma pierd in ea...

N-am mai ramas nimic, de ieri,
Caci am fost dus spre nicaieri,
Si uit plutind spre alte seri…
O, noapte, cat poti sa-mi mai ceri?

Parerea mea: Poezia

2005-09-01T18:02:00.000+03:00

Poezia reprezinta un gand ambalat frumos in hartie de staniol. Ei bine, nu sunt sigur ca e staniol dar in orice caz straluceste...

Si nu prea are farmec fara rima, nu credeti? E adevarat, conteaza in primul rand ideea, dar nu prea reusesc eu sa inteleg acele poezii care nu au rima. Acest tip de creatii ar trebui sa se numeasca proza! Sa ne mai lase in pace cu inventiile lor!

Azi n-am multe de spus sau, daca vreti, o fac prin poezie...

(Va rasfat oricare ati fi pe aici...)

Gand

2005-09-01T17:46:00.000+03:00

"A poem is never finished, only abandoned."

Paul Valéry

Haiku: Pentru vara

2005-08-30T19:19:00.000+03:00

Soarele spune,
Doar balade nebune,
Atunci cand apune...

100 times

2005-08-30T19:15:00.000+03:00

Ce-as putea scrie in comentariul cu numarul 100? Caut ceva cu semnificatie adanca pentru un post atat de special. Ceva care pana acum, intr-un fel sau altul, mi-a scapat.
Ei bine, nu am pretentia ca am scris despre toate subiectele posibile dar am parcurs ceva din drum. Mai am putin de mers dar cerul pare senin si oboseala inca nu ma atinge.

Cu riscul de a primi cel putin o palma, voi scrie despre “a”.
Cine e “a”? Nu stiu exact. Cateodata un lucru are o insemnatate numai prin faptul ca exista. Pur si simplu. Nu trebuie sa faca ceva anume, nu trebuie sa urmeze un parcurs, nu trebuie sa se sfarseasca undeva. Doar sa fie.
Ne-am obisnuit sa luam prea multe lucruri de-a gata. E usor, pentru ca frumusetea nu reactioneaza. Nu opune rezistenta...
Atunci cand ne aflam in fata ei, noi, cei fara pic de scrupule, intindem mana catre ea. Ea ne priveste cu intelegere si ne intoarce gestul, neintelegand, in inocenta ei, ca noi incercam sa-i furam un strop de caldura.
Multumesc “a” pentru putina frumusete.

Si… La Multi Ani!

Gand

2005-08-30T19:08:00.000+03:00

"Cand ai 10 pasi de facut, 9 pasi sunt jumatatea drumului. "

Proverb chinez

Haiku: No limit

2005-08-29T19:48:00.000+03:00

If you see the sky,
It's a must to fuckin' try
To get up and fly.